Am zis ca azi să vorbim despre o lume virtuală sau o lume reală, să găsim cele mai mari diferenţe dintre aceste două lumi paralele și din ce în ce mai mult polulată de cea virtuală. În lumea reală suntem exact noi, cu bune si cu rele, încercăm să ascundem defecte, dar de cele mai multe ori din prea multa dorinţă de a le ascunde le aratam…ceea ce nu mi se pare ceva trist sau ceva ce să ne facă să ne simţim prost pentru că avem un defect în comportamentul nostru. Cu toţii avem cont pe facebook, twitter, yahoo messenger şi mai ştiu eu ce alte reţele de socializare care mai există în aceasta lume a internetului,adică lumea virtuală. Fiecare dintre noi jucăm jocuri online cu alţi oameni, români sau străini din îtreaga lume. În jocuri şi în lumea reţelelor încercăm să fim exact ceea ce nu suntem, nu arătam defectele, încercăm să părem mai presus de toţi, ceea ce nu mi se pare „ok”.

Deoarece noi încercăm să fim „perfecţi” în spatele unui monitor şi închişi între 4 pereţi de beton că într-o închisoare, nu acceptam sfaturi. Acest lucru nu se întâmplă şi în lumea reală. Mi s-a întâmplat să întâlesc oameni din joc faţă în faţă…şi am rămas surprins ce poate zace dupa un monitor, pur si simplu am rămas mască când în joc ştie să joace pe caracterul lui excelent, dar în lumea reală să ştie abia să vorbească. Şi aici vrea daca se poate sa zic si modul in care internetul si aceasta viata virtuala ne poate afecta psihicul si viata cu totul. Pe internet multi îşi spun problemele persoanelor care HABAR N-AU cine sunt. Sper să înteleagă mulţi că în lumea internetului nu trebuie sa te încrezi niciodată în nimeni, deoarece în spatele monitorului poate fi un maniac, pedofil, traficant de droguri şi de copii şi mulţi mulţi alţii. Ţineţi minte când a fost „ACTA”, mulţi au protestat că nu au voie să cenzureze internetul? Dar nu s’au gândit şi de ce îl cenzurează, poate au vazut că generaţia noastră se hrăneste cu cibernetică şi că tinerii din ziua de azi practic se hrănesc cu cabluri şi pixeli. Ia-i unui puşti caluculatorul va plange mai mult decât atunci când e certat de pariniţi. Pentru că ştie că în lumea reală nu poate face ce vrea şi îi este frică.

Văd pe internet pagini de „facebook” create de fete de 12 ani care povestesc despre dragoste şi fac pariu că NU au habar de aşa ceva, fac pariu că nu au fost înşelate sau maltrate de „iubiţii” lor. Ţin să trag un semnal de alarmă şi să spun că internetul este o lume cu două feţe. Şi asta sună dur, dar ar trebui cu toţii să ne luăm o nouă viaţă. Pentru unii, lumea reală nu mai există. S-au rupt de mult de ea, viaţa merită trăită în afara casei, departe de internet.