Etichetă: Rece

Poate aflu…

februarie 16, 2017

Se lovesc de ţărmuri valuri renegate de mare.
Parcuri rămân goale iar oamenii fără suflet sau o parte.299-real
Trăim contra timp sau cel puţin aşa sperăm,
Călcăm un pământ scorojit un pământ atât de scrâbos,
Iar unii se pozează într-un amplu decor.

Paşii ei răsună pe un peron părăsit în miez de noapte.
Iar trenuri pleacă, trăgând după ele vagoane părăsite,
Peisajul este apocaliptic, tu singură şi gara….. frumos.
Dar, acum sunt aici, privind valurile plânse şi tac.

Sunt cald şi rece sunt jumătate lumină jumătate înturneric,
Nu ştiu sau nu vreau să aflu sau să înţeleg de unde sunt.
Sunt mult mai mult la sută apă şi foarte puţin pământ,
Poate sunt om sau cine ştie.. poate o să aflu curând.

La geam

iulie 29, 2016

Printre atâția ochi, continui să îmi scriu strofa.Untitled-2_98db20
Unii poate mă înțeleg, alții spun că sunt dus cu pluta,
Câțiva îmi mai zâbesc, pe când unii mă înjură printre dinți,
Iar Rotus lasă visele pe geam să zboare,
Într-o zi toridă dar totuși atât de rece.

Băteau pescăruși din aripi printre picături de ploaie,
Era un aer înecăcios cu un iz de tristețe,
Cutreieram orașe, încerca să-mi găsesc locul,
Pe diferite străzi treceam dar doar treceam..

Simțeam dureri în coaste în șolduri și-n priviri,
Era briza mării ce-mi atingea trupul păgân.
Îmi era dor de liniștea serii, s-o simt cum mă cuprinde,
Iar Rotus stă la geam și împrăștie amintiri.
Și toate le trăiam privind de la geam…

Testamentu’

mai 30, 2016

Am ieșit desculț, în fugă, în fața sorții mele.
Și mă privea și tăcea, înfumurată cucuveaua,
Cânta, privindu-mă pe drum, debusolat, tăcut.
Îmi asculta respirația, știa că m-am pierdut.

În toată-această vreme, pășeam pe trepte arse,
Lăsam în urmă cenușă, îmbibată cu apă,
Era noroi după mine, era o mocirlă de vise,
Ce s-au uscat toate și au prins o crustă…

Și atâta timp pierdut, scriindu-mi testamentul,
Zadarnic mă trezesc, am un somn atât de rece…
Un gol ce nu se umple, și rânduri fără sens,
Scriu atât de sumbru, mă apropii de sicriu.

Cu multe regrete

aprilie 12, 2016

Atâta demență în doar câteva cuvinte, goale….12821586_596263237206720_5064428190289418428_n
Nu am putut să ofer mai mult, timpul a fost mult prea scurt.
Ochii tăi mă privesc diferit, dar au aceași culoare,
Am rămas vrăjit de parfumul tău, abandonat în mine.
Și ți-ai scuturat nostalgia peste tâmplele mele…

Aș scrie-n franceză, engleză și-n orce altă limbă moartă,
Nici o limbă nu va face frustrarea mea să dispară,
Ești definită prin tristețe, îmi cer iertare pentru timpul pierdut.
Nu pot să ți-l redau, nu pot să-ți mai redau nimic, din păcate….

Cu atâta fum în plămâni, nu vreau decât să dorm.
Am zile exagerat de lungi și nopți de câteva ore sau chiar minute…
Clepsidra și-a pierdut nisipul, eu mi-am pierdut răbdare.
Nimic nu se așează, nu pot fi calm precum marea….
Dar pot să o imit, prin a fi distant și rece,
Și cu multe regrete.

Astre

ianuarie 15, 2016

Ne-am ascuns amândoi sub pleoape.
Păream atât de triști în fericirea noastră.
Sub pături ne simțeam aproape,
Iar brațele mele îți cuprindeau trupul,
Clepsidra măsura timpul pierdut, iar noi eram tăcuți.
Nu știam ce se petrece, dar, rămâneam, pierduți.

Buzele mele îți alergau pe trup, iar tu, tăceai.
Respirația ta fierbinte, îmi încălzea sufletul rece…
Iar privirile tale dezorientate, parcă mă chemau mai aproape.
Gândurile noastre erau deșarte, se uneau în sărutări aparte.

Atâtea fantasme în mișcari, secundarul bătea rece.
Aproape de zece, sau fără zece, timpul era rece….
Noi eram pierduți, în spațiu și timp și atmosferă.
Iar pe cerul gurii tale, număram însetat, stele.