Poemă
Și cum să-ncep această poemă de iubire?
Că nu vreau visele-ți în lacrimi să-ți înect.
Să scriu cu litere mărunte și să sfârșesc spre moarte.
Rând pe rând să scriu cu teamă și mai apoi să plâng
Să țin condeiul bine și cu glasu-mi tremurând….
Să-ți recit cu nonșalanță,acest vers păgân.
Că nu știu de-ți place, nici de-l vei citii vreodată
Că-n groapa ce mă duc, nu voi privii în spate.
Și știu că nu vei plânge, nici gesturi n-ai să faci
Vei avea tu grijă, în adâncuri să mă bagi.
Dar vreau într-un final, să-ți văd ochii dragi
Cum vor privii amurgul, sperând că voi venii
Pe drumul cunoscut,dar de-acum îl voi da uitării.
