Poemă

Și cum să-ncep această poemă de iubire?cântecul-care-invită-la-tăcere-liniștea-în-muzică-cristina-șoitu

Că nu vreau visele-ți în lacrimi să-ți înect.

Să scriu cu litere mărunte și să sfârșesc spre moarte.

Rând pe rând să scriu cu teamă și mai apoi să plâng

Să țin condeiul bine și cu glasu-mi tremurând….

Să-ți recit cu nonșalanță,acest vers păgân.

Că nu știu de-ți place, nici de-l vei citii vreodată

Că-n groapa ce mă duc, nu voi privii în spate.

Și știu că nu vei plânge, nici gesturi n-ai să faci

Vei avea tu grijă, în adâncuri să mă bagi.

Dar vreau într-un final, să-ți văd ochii dragi

Cum vor privii amurgul, sperând că voi venii

Pe drumul cunoscut,dar de-acum îl voi da uitării.

Noaptea-i oarbă, tinerii-s artişti

Noaptea-oarba-a-tinerilor-artistiUn eveniment cu sprijinul UrbanFreeArt în colaborare cu prietenul meu Dan Suhai şi scrieversuri.ro a avut loc aseară undeva prin zona Piaţa Iancului, ei bine mai încolo puţin, în Rss Pub mai exact. Mici dar şi mari artişti de toate tipurile şi de toate vârstele s-au strâns laolaltă să-şi recite micile creeaţii. Un eveniment la care am participat şi eu cu mare drag, chiar dacă a fost prima dată şi chiar dacă mă simţeam ca un copil de grădiniţă printre studenţi la master în anu II.

Nu ştiu, ce pot sa zic, per total a fost foarte tare, asta şi prin prisma faptului că a fost primul la care am participat, deşi aceasta este doar a 2-a ediţie a unui sir lung care se va desfăşura de-acum încolo prin mai multe cafenele din Bucureşti cu scopul bine întemeiat de a promova tinerii artişti şi în primul rând cultura. Faptul care nu mi-a plăcut a fost eu însumi. Eu nu am niciodată emoţii, sunt deschis la vorbă şi glumeţ mereu. Îmi simţeam corpul care cu cât se apropia mai tare de scenă (atunci când mi-a venit rândul să recit) cu atât îmi tremura mai tare, mai ceva ca un bolnav de parkinson în ultimul stadiu (-.-). Mi-am zis wtf is that? În fine, nu contează, am fost aplaudat după fiecare poezie, m-am simţit grozav, am fost apreciat de fiecare în parte, mi-a fost strânsă mâna de multe ori, am primit şi un volum de poezie din partea organizatorilor (am avut ca invitat special pe un anume Dan Podaru, profesor universitar, poet şi scriitor deopotrivă). Tot aseară am aflat nişte chestii tari despre teatru de la  o anume doamnă Iulia, care joacă pe scenă de destul de mult timp şi cu care mi-a făcut plăcere sa stau la vorbă şi să-i ascult poveştile.

Ce pot să zic per total, că a fost genial, şi genial la mine înseamnă foarte tare. Şi eu m-am simţit bine, simţeam că sunt printre amici, chiar dacă nu cunoşteam decât un băiat şi o fata pe-acolo :). Abia aştept următoarea ediţie, să fiu şi mai curajos când urc pe scena :)). Şi să fie ceva mai multă lumeee!