Etichetă: Refuz

Refuz să cred

februarie 12, 2016

Hai să mai stăm puțin de vorbă, un ceas sau poate două,3926631f801201586996f16207a27cd0
Să uităm pentru o clipă, că mâine, cine știe, nu mai suntem.
Cu acest gând să ne culcăm, îmbrățișati și triși,
Să nu ținem cont de ce ne este rezervat, ci pur și simplu, să trăim.
În vis să fim doar unul, un trup ciudat, frumos.

Prin ochii mei să vezi urâtul iar prin ai tăi frumosul,
Tălpile noastre să cunoască același drum și-același prag,
Iar mâinile noastre să unească, tot ce ne-a fost dat.
Și să uităm pentru o clipă, că ne-am îndepărtat.
Iar prin același vene să curgă aceași viață.

Ciudat concept, stârnit din ura mea de moarte.
Că te-am lăsat, în noapte, în zi, în ploaie, în furtună.
Eu acum, ce mă fac?! Ce sunt? Cine sunt?!
Sunt tu sau sunt eu?! Trăiesc prin tine? Sau prin mine?
Cine sunt, sau mai bine spus, ce-am devenit?
Plecarea ta a fost acerbă, refuz să cred, că m-am trezit.

Din timp

decembrie 12, 2015

Te simțeam în urma mea, ca pe o a doua umbră.618x371_138355418043d96bdc
Îmi copiai mișcările și-mi clonai lacrimile.
Ne știam de-atâta vreme, dar refuzam să ne vorbim.
Știam prea bine, eram conștienți că o să vină și această clipă.
Când ne răzbunăm pe noi, pentru această risipă de timp.
În care am refuzat să ne vorbim și să ne cunoaștem.

Sinceritatea ta era crudă, iar sufletul meu prea copt.
Refuzam spusele tale, nu voiam să le țin minte.
Dar uite, că acum, toate par că își au rostul, sau poate e o greșeală.
Poate soarta a greșit persoana, poate Dumnezeu mă iartă.
C-am căzut pradă gândurilor, ce nu-mi definesc ființa.

E trist, plâng mai mult ca niciodată, refuz să cred că ăsta-s eu.
Atâta amar de vreme, am suferit în mine.
Și-acum?! Mor, fără ca  măcar cuiva să-i pese, mor așa pustiu.
Ai venit devreme, domnă, sau poate-i prea târziu.
Ce-i drept, ai venit, ai venit mai devreme să știu ce se întâmplă.
Dar ai rămas tăcută și-mi copiai ficare mișcare, până am sărit în gol.