Atâta frumuseţe şi atât de des privim
Stând pe geam lângă o lampă
Eu şi-un pick-up lenevim.
„Ce zici mă?”
„Ce discuri, teancuri
În cutii de carton mici şi reci”
„Zic un hit de blues sau jazz
de prin anii nouăzeci”.
„Că bine zici!”
„Vreau un hit, puţină lumină
Să am parte de relaxare”
Inspiraţie şi o Cola
Ce poveşti nemuritoare…
„Tu eşti om, eu sunt o piesă de muzeu
Mâine, poimâine tu pleci
Eu o s-ajung un derbedeu.
O sa cânt manele, nu va mai fi ca pe vremuri
Când ai să m-auzi prin casă
Ai să-ncepi sigur să tremuri…”
„Nu fi trist, te iau cu mine
Oriunde ma duc în lume
Vom sparge timpane şi vom da tare cu rime
Ca să umplem tot ce mişcă
de la găuri la lacune…”
Noaptea asta e chill. Ne relaxăm, noaptea asta fumăm ceva fin pe geam, uşor…uşor…îl pufăim. Noaptea asta bem un vin bun, noaptea asta ascultăm ceva relaxant. Noaptea asta scriem ceva pentru blog, creem şi 2-3 poezii. Noaptea asta îmbrăţişăm. Noaptea asta suntem pe stop. Relaxaree totala! Stimată doamna noapte, te-am aşteptat să pot fi eu însumi, să pot face ce vreau şi ce simt. Noaptea asta stăm pe o băncuţă pe malul apei. În noaptea asta ne tăvălim în iarbă. În noaptea asta zâmbim peste măsură. Noaptea asta va fi perfectă doar pentru noi doi, pentru oricine altcineva va fi rutină, somn, dar nimic mai mult!
În noaptea asta am fost fericit că a existat, fericit că am petrecut-o cu tine, noaptea asta îmi va face ziua de mâine mai frumoasa şi îmi va elimina toate grijile măcar pentru urmatoarele 24 de ore. Efectul de călător pierdut a dispărut de mult acum când sunt lângă tine. Gândurile îmi zboară spre patul unde adormi târziu în noapte şi se aştern uşor uşor pe perna ta moale. Sper ca toate aceste cuvinte să-ţi alunge grijile zilei de mâine şi să-ţi facă somnul mai dulce în timp ce eu îţi promit că totul va fi bine, exact cum a fost la început…Te imbrăţiseeeeeeez!
Cuvintele cu care porneşte un nou an şcolar pentru elevii şcolilor şi liceelor din toată ţara. Atât mici cât şi mari, atât boboci cât şi cei de-a 12-a care se pregătesc pentru examenu’ vieţii lor (cică), toţi erau azi atenţie, nu prin curţile şcolilor sau liceelor pentru cuvântul de început, ci pe la mai toate terasele şi pub-urile din oraş (cel puţin aici, în Piatra).
Hei, n-o mai fi vacanţă, dar şcoală sigur nu e. Eu relaxat maxim, cu foştii mei colegi de clasa, unii mai somnoroşi, alţii prea treji (evident, după două cafele băute dimineaţa) toţi ne bucurăm de atmosfera din jur şi pur şi simplu ne aminteam de anii când intrasem şi noi într-a 9-a. Vedeam puştani cu mămicile lor, ei cu ghiozdanele, mamele cu buchetele de flori în mână. Înghesuială mare peste tot, chiar şi în trafic. Căminele cred că sunt şi ele deja pline.
Eu am trecut pe la fostul meu liceu să îmi salut fosta diriginta şi câţiva profesori cu care mă înţelegeam mai bine, la fel au făcut şi colegii. După, evident, hai la un suc. Îmi plăcea să îi văd pe toti copii începând şcoala şi deja învăţat, teme, eu vacanţă, n-am o treabă. Foarte tare, dar ce zic, în două săptămâni începe anu’ universitar şi am încurcat-o şi eu şi mai rău. Du-te la 400km de casă, stai la camin, ia şi învaţă, du-te la cursuri. Vai…nici nu vreau să mă gândesc, dar totuţi…abia aştept!
Fraza pe care o pronunţ de fiecare dată când intru în camera la mine. Vorbesc cu mine însumi, mă întreb. Mă enervez, nu-mi bate inima cum trebuie dacă difuzoarele nu vibrează la cel mai înalt nivel. Vreau să simt ritmuuuul! Să aud orice, doar să aud. Să dau din mâini, din picioare, să mă relaxez, să fac ce vreau. Ei (cei care cântă) zic ceva pe melodie, eu repet după. Mă simt bineee! E tare. Nu conteaza că e mama, tata, sora prin celelalte camere, nu mai ţin cont de nimeni din jur. Bine…nu ascult nici la maxim să scol toţi vecinii din somnul de dup-amiază, dar ascult tare.
Îmi place să ascult muzică. Mă relaxează, îmi dă câteodată idei pentru unele poezii, mă regăsesc în anumite melodii. Îmi dau energie, poftă de viaţă. Mă scol pe ritmuri de dubstep şi mă culc pe ritmuri hip-hop. Viaţa capătă alt ritm din momentul când apeşi PLAY. Din jocurile pe calculator am făcut o pasiune pentru muzica rock, dubstep, house şi alte genuri pe care nu prea le ascultam până la momentul actual. De la petreceri am căpătat gustul pentru manele, iar în viaţa de zi cu zi am descoperit hip-hop-ul. Mă bucur de orice melodie care o aud şi îmi place cum sună atât cel care cântă cât şi negativul pe care piesa rulează.
Mă gândeam că toţi ascultăm şi apreciem muzica, dar nu toţi o facem cum trebuie. Nu toţi întelegem mesajul, aerul transmis de unele melodii, le ascultăm poate doar din placere sau plictiseală. E bine şi asta, dar mai bine e să ştii ce e muzica defapt. Că se exprimă nişte trăiri şi nişte sentimente, nu? Evident…
O melodie preferată? În niciun caz, poate una mai speciala gen Jolie, de la Criss Blaziny. Prea multe piese în playlist-ul meu ca să am una favorită. Poate 10, dar nu una. Dar singura melodie care o ascult cam din 2006 încoace mai des şi m-a impresionat mai tare a fost asta. Enjoy!
Odihnă…ohh ce stare de bine, după ce am muncit atâţia ani de zile sau luni pentru unii chiar si saptamani când auzim de 2 sapatamani odihnă este ca şi cum…am găsi apa în deşert. Starea asta o mai am şi eu încă 2 săptămâni cam aşa că după vine şcoala şi…cam mă duc şi eu la „muncă”. Dar îmi imaginez cum se ştiu cei care muncesc timp de un an întreg în fiecare zi şi să mai stea si peste program şi se uită la calendar şi văd că vine luna de vacanţă. Cred ca este una din zilele cele mai frumoase zile. Odihna după mine este un tratament pentru organism, el este cel care munceşte cu adevărat. Fiecare avem moduri diferite de a ne odihni, la mine unul mă odhinesc când scriu sau citesc sau când dorm toată ziua. Defapt cam asta fac în ultimul timp cu căldura de afară. Câţiva prieteni se odihnesc când stau şi ascultă muzică, unii atunci când stau într-o cada plină cu apă caldă şi uită să mai iasă. Odihna este diferita cu fiecare persoană. Fiecare avem modul nostru de a face acest lucru. Deci prin urmare…odihna este binevenită oricând.
o9noapte 