Nu o spun din perspectiva vreunui analist sportiv. Indiferent dacă am fost sau nu la ultimele 2,3, 10 turnee mondiale, iată că nici de data asta nu am reuşit să ne ridicăm la înălţimea aşteptărilor şi să trecem de probabil cea mai uşoară confruntare la baraj pe care am avut-o. Şansa ne-a pus pe masă Grecia, un adversar accesibil, după cum am exclamat toţi în cor după extrageri, asta după ce am scăpat de adversari însutiţi mai grei cum ar fi Portugalia, Spania, Franţa sau Ucraina. Deci, ce scuză avem?Că ne-am trezit prea târziu şi am pulsat totul pe ultima carte? Nu!

Am sperat eu ca şi ceilalţi 53 de mii de suporteri care au văzut meciul live, şi probabil ca şi ceilalti câteva sute de mii de microbişti care au urmărit meciul din fotoliul casei sau din scaunul unui pub, sau pur şi simplu care l-au ascultat pe staţiile de radio. Nu s-a întâmplat nimic, ba mai mult, ne-am făcut de râs în ciuda faptului că, cu o săptămână înainte, ne rugam să picăm cu Grecia, şi ne băteam în declaraţii care mai de care mai agresive prin faptul că vom merge mai departe fără drept de apel, doar să fim atenţi şi să tratam adversarul cu seriozitatea cuvenită. N-a fost aşa. Grecii ne-au dat o lecţie de fotbal şi la Atena şi la Bucureşti. Nimic nou pentru noi, doar 120 de minute jucate cu o fostă campioană europeană în 2004. Cu atât ne putem mândri, dacă cu altceva nu suntem în stare. Cu atât şi cu ultimul scandal izbucnit în mass-media, cearta pe care selecţionerul a avut-o cu Adrian Mutu. Nu merg mai departe ca nu are rost, soluţia e sa ne resemnăm şi să sperăm la mai bine la următorul turneu final, Euro 2016.

Sursă fotografii: Sport.ro