Nici un alint!

Am scos din tine-o țiplă, din ea 2 cuvinte
Un „Te iubesc!” frumos menit să te alinte
Tu-mi spui că-s prea copil, să renunț la prostii
Jonglez cu griji în viață de parcă-s jucării!

Eu plec sa beau o bere, mai urc încă o treaptă
Spre o viață matură, dar puțin cocoșată
Și-atunci când noaptea b(e)at, la ușă o să-ti bat
Ți-ai fi dorit să fiu din nou copilul alintat…

Dar momentan nu beau, corpul îmi e templu
Că până astăzi eu i-am fost doar un antiexemplu.
Mă simțeam între bare prins, asta se va schimba,
Nu-mi spune cine sunt că mi-am răspuns deja!

Trista zonă limfatică

iata-la-ce-poate-fi-buna-tristeteaM-am pierdut într-o beznă dureroasă
Dispar pe rând obiecte pe care le împărțeam
Amaru-mi îmbracă cerul gurii și mierea duioasă
Se dizolvă prea repede din zilele când noi doi zâmbeam!

Rugăciuni și idealuri ard acum în lumânări
Și mici pocnituri mă torturează grotesc
Focul lasă în urmă o cenușă neagră de stări
Sub care mă ascund atunci când uit să zâmbesc.

Nu vreau să mă schimb sau să se schimbe ceva
Doar pentru că focul arde și cuvintele pișcă
Toate astea îmi distrug acum inima
Cuvintele mă cheamă, dar nu mă mai mișcă.

Caut fericirea într-o formulă matematică
Dar nu vreau să derivez, vreau să mă integrez
Te iubesc prin multe căi, dar se pare ca zona limfatică
Acum e înfundată de-o boală ce nu mă lasă să avansez!

dispari!?

tumblr_nh1jjxFqP01se91oto1_500ştii cum e să priveşti viaţa printr-un geam din RATB?
când unu-ţi scuipă seminţe-n ceafă
iar 2 şi-o trag pe scaune…?

îţi zic eu, nu ştii!
îi surprinsem în 69, că-i tremurau motoarele
dădea din gropi în gropi
înjunghiind bulevardele…

când m-am dat jos mi-am astupat nările
deoarece fel de fel de arome
îmi cereau autografe de toate culorile

îmi fredonau nişte ţigări prin buzunarele rupte
refrene triste, dar le-am aruncat la coş.
oricum nu ştiau să cânte…

asta e viaţa, vezi că îţi pierzi rolul
vrei să te-ntorci să repari.
dar uiţi ca treaba asta îţi schimbă viitorul
te întristezi şi dispari…

Reziduuri încrucişate

IMG_20150113_165629Am dup-amiezi ca nopţi prea lungi şi seri ca dimineţi ursuze
Când plecam la facultate şi jucam tetris cu silabe prin autobuze
Cu zâmbetul pe buze nu găseam timbrul perfect,
conştiinţa-mi trimitea scrisori în lume
În timp ce eu le risipeam viaţa-ncerca să le-adune.

Mă deprimau furnalele industriale de dincolo de stările-mi morbide
Făceau curcubeu din amestecuri ciudate ce generau ploi acide
De-astea aveam veri cu zile reci şi ierni mult prea toride…
Nu-nţelegeam care era scopul, erau prea multe de făcut
În lume toţi aveau un loc, doar eu n-am încăput.

tumblr_n46kavv57o1rpowflo1_500 Ne îngrijeam de viitor, de foste, de foşti,
De mătrăgună şi de motivul ăla bun pentru care am fost toţi proşti;
Fără să gândim că prezentul e aici, ţânţar umil, plăpând
Dat să-l facem armăsar şi să-l legăm strâns în faptă şi în gând.

Şi ne-am prăpădit în haos,
Făcut colaps morbid în sistem.
Ce ne înconjoară ne ţine în repaus;
E o latenţă crudă pe care n-o mai vrem.

tumblr_ngdznvkUPn1rw92b1o1_500Că-n viața asta de multe ori e noapte polară
Prin munți, prin văi, lumina e selenară
Precară, pedală pentru frica primară
Ce-ți presară-n inimă petală letală de pestă existențială.
Și sufletu-ți plânge apoi văzându-te iar copil
Plecând la drum cu gând de fală, de faimă
Neanticipând cum viață te defaimă.
Dar iată că în final zâmbesc, într-o schimbare de atitudine
Căci un suflet gol, cuprins de a eului solitudine
Își poate umple vidul cu orice din a lume plenitudine
Lăsând îi urmă asiduu reziduul de vicisitudine.

Și-mi las pasul greu să cadă, modelând asfaltul.
Semafoare mă opresc, sunt pierdut printre clădiri…
Imaginația mă-ndrumă,fauna și flora s-o strivesc.
Că privirea mea stingheră, nu găsește un apus.
Intoxicat de fum și-arome, mă fac să mă gândesc…
tumblr_ndhbojpmbA1ti4b2uo1_500Oameni vin și pleacă, unii-mi caută privirea, alții n-o doresc.
Dar știu că doamna mea-i acasă, așteptându-mă să o iubesc.
O văd așa de clar, de parcă-i lângă mine….
Cu părul ei bălai și buzele-i sunt dulci ca mierea.
Mă menține-n realitate, doar să mai uit de mine.
Dar toate astea s-au sfârșit, c-o singură privire.

Poezie scrisă în colaborare cu Piramidon, Ionutbill şi Dragoş Calcan

Fir alb de nisip, regină unde-ai fugit?

Trandafir al deşertuluiDeserts_wallpapers_4352

Ai răsărit unde nimeni nu se aştepta

Ai dat o nouă formă curentului

Acum vântul ce bate mă poate schimba!

Printre fire de nisip argintii

În jurul tău a răsărit o imensă grădină

Tu ai arătat vieţii mele o nouă lumină

Regina deşertului în nopţi cafenii!

 

Şi toţi şerpii prădători

Acum îţi ocolesc tulpina

Stelele nopţii nemărginitei zări

Te-au încoronat regina!

 

8193Într-una te bucuri şi planezi agale

Deşi m-am pierdut în deşert

Tu imi intizi la picioare-o carare

Ma împiedic şi cad neatent.

 

Eu nu eram pregatit

Iar tu mi-ai arătat-o

Acum când ai plecat, eşti de negăsit

Cărarea bifurca faptul c-am încurcat-o!