Frânturi pierdute pe mare…

tumblr_ngonllfrDs1ru8nnoo1_500Pe nisipul Mării Negre eu am scris că te iubesc cândva
Doar că marea a uitat să mai citească
Şi fiind prea agitată a uitat să-mi mai zâmbească
Când aterizam din vise tu nu mai erai în nava mea…

Se pare ca eşti un obiect zburător neidentificat
Căci doar iubirea te mai poate recunoaşte
O noapte de sacrificiu ne mai desparte, acum de Paşte
Să-mi recunoşti acum în faţă dacă m-ai iubit vreodată cu adevărat…

Și printr-un singur val să-mi fii aproape de piept
Să stau la picioarele tale și să-ncep să cuget.
Că lumea asta mare, un loc sigur e al nostru
Să ne lăsăm purtați de mare, să plutim în neant.

În noaptea asta să profităm de liniște și cântăm.

Că doar glasul tău calmează până și valurile negre
Dar am uitat că-n noaptea de-nviere eu trebuie să fiu treaz.
Căci valurile astea mi-au acoperit iubirea
Și-n lumina selenară m-am deprins de mal cu teamă.

Odată am fost un singur val și-acuma suntem ploi….
Cădem unul fără altul și devenim noroi.
Cu toate astea suntem indignați, că suntem prea distanți.
Când ne-apropiem de-odată devenim ciudați.

Că-n ochii lumii am fost neintegrați, dar noi eram perfecți.
Mecanisme trupeşti, de-odată deveniţi defecţi.
Dar scrisul meu la margine de mare s-a șters și tu m-ai uitat
C-am pus atâtea sentimente într-un scris adevarat.

Poezie scrisă în colaborare cu ionutbill

Vară, mare, proiecte noi și distracții

tumblr_n2uzadt2Yz1tnlkgpo1_500Eu și brigada am cam încheiat socotelile cu școala și cu facultatea pe acest sezon și așteptăm vara să batem palma pentru noi afaceri. Singurul lucru pe care l-am neglijat în ultimul timp a fost scrisul pe blog și scrisul în general din considerente specifice: timpul. Acum am mai tot ce am nevoie la dispoziție ca să dezvolt noi idei într-un timp scurt, noaptea în special. Am niște proiecte interesante pe care vreau sa le dezvolt în scris și nu numai.

În al doilea rând vreau să mă angajez să pot avea libertate de mișcare totală, să am bani să merg la mare, să-mi cumpăr una alta, să particip la chetele zilnice pentru o bere la terasă sau într-un balcon deasupra soarelui. Dar cel mai important vreau sa merg la mare cu gașca și să mă distrez cel putin la fel de bine cum am făcut-o în ultimii 2 ani de zile. Destinația e Costinești, ca în fiecare an, distracția e garantată și ciobăneala asigurată. Trebuie doar să rezistăm vreo săptămână fără să dormim prea mult și să ne dăm peste cap.

În rest aștept să călătoresc cât mai mult cu mașina (asta pentru ca îmi place să conduc foarte mult) cu toți prietenii mei pe oriunde aș putea. De asemenea, un procent mic din zilele de vară aș vrea să îl rezerv pentru învățat, mai exact pentru câteva materii de la facultate (RM, AutoCad, Catia) ca să pot să îmi continui ascensiunea mea ca inginer în devenire 🙂

Blană

tumblr_mwpzm5fLto1reghejo1_1280Ieşi din facultate, la 2. Ti-aprinzi o tigara in timp ce mergi spre casa. Te doare-n durere, ai terminat cu cursuri, partiale si teme. Asculti muzica. Inca o saptamana si vine vacanta. Acasa, mananci, joci un NFS ceva, faci un somnic. Pe seara mai faci niste cumparaturi la magazin, bei o bere in oras, te vezi cu niste amici si te intorci inapoi acasa. Muzica iar. Smecher. Plictiseala? Cateodata, iti ocupi timpul cu ce se poate. Faci o tema, mai scrii ceva, mai faci ordine prin camera. Stai la discutie cu niste tovarasi pe net, o ora-doua de facebook. Si cu asta se face 11 seara.

Asa trece ziua, asa trece timpul. Nimic special. Deocamdata. E rutina zilnica care te mentine viu in lume si te invata ca esti ca toti ceilalti, cu nimic in plus sau in minus. Eu raman inca o data fara inspiratie pe care o rezerv, cea mai ramas din ea, pentru un mare nimic. M-apuc de citit sa-mi mai vina mintea la cap, si inca o idee pentru lucrul la care ma gandesc in fiecare zi, scrisul…

Textul de dimineață

A trecut ceva timp de când nu am mai scris un text, am scris doar poezii. Dar astăzi a fost ziua altfel de la început. Îi urezhqdefault mamei la mulți ani și multă sănatate,  bucuros că o văd zâmbind mă pregătesc de plecare. Pregătit de școală, de la ușă dau drumul la playlist în care răsună din răsputeri Rappa și Nimeni Altu’. Merg lafel de leneși și apăsat pe astfal.. profit de timp că mai pot călca pe el, după îi vine rândul ca el să se așterne peste mine.  Merg și mă gândesc că astăzi de Moș Nicolae, Hetea are traseul și doar pasul acesta îl mai desparte de carnetul de șoferi. Parcă drumul se lungise.. îmi dădea și el timp de gândire.. mă gândeam că de mult nu l-am mai sunat.. și-aud în căști un vers din Nimeni Altu’ – Frate sună – dar mă gândeam că îl trezesc știam că de la ora 11 este prin trenuri ca să ajungă acasă în Piatra, zic că sun mai târziu , nu pot decât să îi țin pumnii tovarășului meu de-o viață ce mi-l numesc  cu drag frate. Școala trece de parcă nu ar fi fost.. o nimica toată, ajungă acasă unde prietena mea și mama stăteau la masă și vorbeau, mama bucuroasă răspunea la telefon și mulțumea pentru urări, aș fi vrut să fi fost și tata.. dar.. nu sa putut în această zi, dar.. cum zic.. să fim sănătoși. Doi membrii importanți din familie îmi lipesesc,dar nu pot decât să mă rog pentru liniștea lor și să le zic de aici .. că îmi e dor de ei și peste o vreme ne vom revedea iarăși toți lafel de veseli ca altă dată.  Pun mâna pe telefon și-mi sun fratele îndepărtat și-l întreb vesel – Ce ai făcut Hetilică? Spune-mi că vi cu Bugatti de-acum la mine- Vesel cum îl știu îmi răspunde că a luat traseul și-l felicit, puțin trist că nu sunt mai aproape de el să facem o băută pentru succesul lui. Cu toate că.. nu am avut cismele pline cu dulciuri, daruri .. sau mai știu eu ce.. moș Nicolae mi-a umplut cismele cu bucuria celor din jur și nu vreau nimic altceva în schimb, familia să-mi fie sănătoasă și frații și prietenii lafel.

Chipul dintr-o carte

Îmi cad greu,apăsat mâinile tale pe obraji13

Ca un monstru mă simt printre lacrimile tale reci

Dezleagă-mă și dă-mi aripile înapoi să zbor

Când îmi cad picioarele pe covor și mă-nlănțuiesc

Sărută-mi fruntea precum doar tu vei ști vreodată în lume

Lasă-mă să vorbesc,simt că în întuneric , deja înebunesc

Deschide-mi chipul ca o carte și citește din el zilnic, vei înțelege

De ce bururiile nu se vor mai întâmpla vreodată,în această viață

În cuprinsul meu va mai exista o viață, va mai exista un manuscris

Când pe foile negre , pixul nu a mai scris litere înțelese

Voi avea gânduri pe alese, când voi vedea și alte fețe

Închide-mi chipul ce acum îți este carte,curând va fi o foaie

Când afară va fi ploaie, să mă arunci în mare, în adâncuri

Nimeni să nu-mi știe dorul nimeni să mă cunoască la față.