Era așa de goală foaie, este lipsită de tine.
Descriu mări și ape dar nimic nu este ca tine.
Atâtea cuvinte nefolosite, gesturi îmi dau de gol starea,
Cuget, apăsat pășesc pe strada mea,
Bătăturită de atâția pași, dar câțiva au fost ai tăi.

O gălăgie interioară nu-mi dă pace de atâtea vreme,
Tot încerc să te găsesc, alerg în nopți șosele,
Mult prea obosit, nu mai țin cont de semne,
Ciudat, te am , dar nu te pot obține,
Ești departe, prea departe de mine.

Este un gol aparte, un gol provocat de tine,
Un cântec, un semn măcar sau o scrisoare,
Să te citesc printre rânduri să-mi amintești cine ești,
Sau cumva în toată această pierzare,
Tu, ai uitat de mine?!