Popas în necunoscut

E un vis neatinssweet-sunset

Pe care eu l-am omis

Datorită celor care l-au aruncat în abis

Am zis!

Dacă tu nu mă simţi, atunci cine o face?

Cea care simte, dar nu spune si tace!

Ace îmi străpung inima ca un stol de săgeţi

Găsesc alinare doar când scriu pe pereţi

Singurii mei sfetnici în nopţile-amare

E singurul loc unde găsesc alinare…faraway1-500x250

Ardoare şi teroare

Împletite-n aţe urât mirositoare

Oare?

Va fi drumul meu mai uşor de-acum Doamne?

Atât timp cât eşti sincer, va fi o uşurare!

Ce se întâmplă?!

Încerc de zile bune să îmi dau seama ce s-a întâmplat cu mine în această vară. De ce mă simt oarecum că m’am trezit dintr-un somn ciudat? Am intrat în această vară fără planuri,vise,nimic nimic chiar nimic , nu îmi pasă de ce voi face. Am lăsat să treacă timpul o perioada bună, deja în aceea perioadă m-am închis în mine..nu mă mai recunoşteam…deja eram un om în degradare. Mă uitam în oglindă şi vedeam un om trist şi bărbos, părul care nu mai stătea aranjat deloc. Am crezut că timpul începuse să îşi lase nuanţe de argintiu prin părul meu, dar era doar praful din jur ce îmi dădea impresia ca îmbătrânesc.
Acum în mintea şi în sufletul meu tot filmul verii se derulează până într-un punct, acela fiind ziua când am cunoscut o fată speciala, cea mai speciala dintre cele care au mai fost şi tot stau pierdut în ore, pe drum, în camera mea…în pat, la masă, peste tot! Mă gândesc de ce filmul se opreşte la ea. Să fie doar faptul că îmi e dor de ea? Sau să fie faptul că mintea mea vrea să îmi reamintească să nu o uit? Dar să o uit nu am cum, pentru că ea a fost lângă mine în zilele de vară când totul în jurul meu se prăbuşea…şi simţeam că doar printre foi rupte şi pahare pline îmi găseam refugiul.

A durat puţin ce’i drept, dar a reuşit să mă readucă pe linia de plutire de altă dată. Sincer, omul bun din mine a murit…simt asta…pentru că nu mai am remuşcări pentru nimic, doar una căci sunt aşa de trist în aceste zile…şi nu înţeleg de ce! De ce îmi vine să plâng la pozele vechi? La pozele în zilele de vară…şi nu mă pot stăpâni din acest plâns..doar că am lângă mine o sticla de vin.. ascunsă de atâta timp printre haine. Să fie asta răzbunarea verii care ştie că mi’a fost de ajutor, dar eu nu i-am mulţumit deloc? Cum să îi mulţumesc, căci sunt un simplu om. Deja simt cum în fiecare zi mai moare o parte din mine şi nu pot opri asta. Mi-am zis singur: vara..ehhh las că trece… a trecut, dar nu ştiu cum şi când şi unde. M-am trezit deodată în curtea şcolii când eram chemat spre clasa mea. Parca şi aud: Ionuţ Laurenţiu să se prezinte la X-b…parcă atunci am tresărit şi nu ştiam cum şi unde eram şi de ce. Şi acum apar altele şi altele şi tot mai multe probleme.

Dar îmi zic “probleme chiar de acum?” Hmmm ce dur…nici viaţa nu mă lasă să mă odihnesc…parcă şi ea ar vrea să se debarasească de mine. Da, asta aştept…să se termine odată sau măcar să mă trezesc şi din acest vis? Oare să traiesc în două lumi paralele? Nu are cum aşa ceva, nu se poate întâmpla, dar nu ştiu cum.. ştiu răspunsuri de la diferite persoane dinainte ca ele sa mi le zică…retrăiesc fiecare clipă în reluare…ştiu exact şi când omul care trece pe lângă mine pe stradă se împiedica sau strănută…şi toţi se uită la mine ca la un ciudat. Dar nu ştiu cum să opresc asta, căci vreau să fiu Laurenţiu cel dinainte de astea, cel care doar scria poezii…De ce ştiu toate astea? de ce văd lucruri? Ce se întâmplă cu mine? CE?!

Succesul

Cu toţii am avut situaţii de „succes” în viaţa noastră, fie ele la servici, la şcoală, la facultate sau în multe alte situaţii. Succesul după unii este o poziţie sus pusă în ochii oamenilor, însă eu nu sunt de aceeaşi părere. După mine, succesul este o perioadă când oamenii apreciază munca depusă de tine la ceva anume. Mie mi se întâmplă să ies la o plimbare în oraş…să merg de nebun, ca un copil ce deschide ochii pentru prima dată şi începe să exploreze această lume de utopii distruse, iar în timp ce mergeam m’au oprit pe drum fete şi baieţi, mai mult fete ce’i drept, să îmi zică că le place ceea ce scriu pe facebook si pe blog, făcând referire la poeziile şi articolele mele. Ele îmi zic că eu nu le cunosc, dar mă ştiu de pe internet.

Mi se spune adesea să nu mă schimb, să scriu în continuare ceea ce simt, ceea ce trăiesc. Încerc să le explic că nu am cum să mă schimb. Tot ceea ce scriu si fac este din suflet si din pasiune pentru munca depusă la scris. Mulţi zic că să scrii e uşor, dar când le pun pe foaie, ba încep să râdă sau să zică „jucăm x şi 0 ? ” ceea ce mă amuză la culme. Sincer, îmi place sentimentul când sunt oprit şi întrebat „Tu eşti poetul Laurenţiu Bik de pe facebook?” şi răspund simplu da, şi simt cum cresc în ochii lor, bucurându-se să mă vadă si să îmi dea sfaturi de care ţin cont. Scrisul cu adevărat te schimbă în bine. Dar cu toate astea pot să zic că am cunoscut succesul si poate încă îl cunosc şi mulţi se bucură de acest lucru şi le place munca pe care o depun când scriu un vers, un articol sau pur si simplu când pe messenger mi se zice “Bik, zi şi mie un vers, o rimă, o ceva de bucurie sau de tristeţe”.

Revenind la „succes”, chiar dacă şi pe facebook şi în viaţa de zi cu zi muncim să îl cunoaştem, e nevoie să ştim că nu trebuie să fim încrezuţi. Succesul este trecător, la fel ca şi zilele, ca şi anii, ca şi banii, ca şi toate…din păcate. Vreau să menţionez că munca depusă de mine şi de Hetealx pe facebook şi pe blog este din pură placere şi chiar dacă noi începem să cunoaştem succesul, ne propunem să rămânem înca cu picioarele pe pământ şi cu capul pe umeri, fără sa ne mândrim cu fală şi să zicem „dar vai, uite’i si p-ăstia, se cred mai buni ca noi. Da, sunt buni , hai să ajungem la nivelul lor „. Succesul este ceva frumos cu adevărat, dar asta nu schimba cu nimic situaţia , succesul îl cunoşti cu adevărat când rămâi acelaşi mereu, când nu te schimbi după cum bate vântul. Din toate câte mi s-au întâmplat, am înteles că succesul este ceva de moment şi nu ţine mult dacă nu ştii cum să profiţi din plin de el. Mulţi cred că dacă ai succes poţi avea mai mulţi prieteni, fetele te văd altfel, baieţii sunt invidiosi pe tine. Sincer, prieteni nu am mulţi, si nici nu prea îmi doresc, pe cei care i’am avut râdeau de mine că scriu poezii, am scăpat de ei. Eu nu am râs de ei că fumează sau alte chestii de genu. Cum am mai zis, „succesul” este ceva frumos, dar pe mine unul nu m’a schimbat şi nu mă va schimba niciodată.