sunt un om trist

sunt un om tristsunt un om trist
pentru că mi-am băut minţile
sunt un om trist
mi-am pierdut ambiţiile
sunt un om trist
sătul de agonie
sunt un om trist
ce a trăit cu o speranţă pustie
sunt un om trist
întins pe o bandă de casetă
sunt un om trist
dat peste cap de-o mulinetă
sunt un om trist
ce a dezonorat respectul
sunt un om trist
ce nu îşi foloseşte intelectul
sunt un om trist
când spui „NU!” sau găseşti scuze
sunt un om trist
sau mort, sub un covor de frunze
sunt un om trist
întemniţat de vremea de afară
sunt un om trist
de toamna dinăuntru ce nu vrea să dispară
sunt un om trist
am nevoie de răbdare
sunt un om trist
ce şi-a pierdut propria cale
sunt un om trist
sub o umbrelă găurită
sunt un om trist
cu o perucă ascuţită
sunt un om trist
tranchilizat de propriile vicii
sunt un om trist
un om de gheaţă, ca îngheţata la Amicii
sunt un om trist
un avion ce zboară noaptea
sunt un om trist
viaţă, tu redactează-mi cartea!
sunt un om trist
vreau o poveste spusă de mama
sunt un om trist
adorm uitându-mi drama…
sunt un om trist
când încerc să iubesc femeile
sunt un om trist
pentru că ele-mi reneagă sentimentele şi ideile
sunt un om trist
care s-a prăbuşit pe zimţii societăţii
sunt un om trist
plecat definitiv pe aripa divinităţii
sunt un om trist
cu o doză de singurătate
sunt un om trist
cu tine mă îmbăt în fiecare noapte…

Lamela

Aprinde flamaportret abstract
Alungă drama
Ca mama
În brațe strânge-mă
Cuprinde-mă
Aprinde-mă
Ca o țigară în miez de vară
Iubește-mă afară
Urăște-mă înăuntru
Împacă-mă cu mine însumi
Ajută-mă, ascultă-mă
Sunt eu!
Același eu, aceeași minge la fileu,
Aceeași servă ratată,
Aceaasi minge dezumflată,
Aceeași minte destrămată,
Pierdută și căutată
Încântată și ascunsă
Ruptă și descompusă
Veselă și tristă
O lacrimă pe batistă
Abandonată într-o religie anticrista
Deci, depinde de tine
Așa că ține-te bine
Să stai departe de ploi și suspine
Alege soarele și lasă umbrele deoparte
Și-alege-ți un loc aparte,
În societate!

Păstori la răsărit

Şi iată-mă. Aici. AcumBlessing

Cu pixul în mână la margine de drum

Mă pierd, mă descompun în propriile cuvinte…

Colindător al vieţii, păstorul dimineţii,

Eu acel scriitor ce dă o formă ceţii.

Fiecare dimineaţă e o binecuvântare

Să vezi soarele cum răsare peste-ale noastre mioare…

Doare,

Când lupii prădători le servesc drept mâncare

Noi tot murim de foame, noi şi-ale lumii popoare…

Stop violenţa în familie

Stop violenta in familie! Violenta naste demoni si ucide ingeri.

Nu de mult am avut ocazia sa vad un astfel de violenta asa zisa „domestica” pe strada si in liceu. Experienta traita nu a fost chiar placuta, chiar daca in ochii mei nu se citea durerea, in sufletul meu demonul care il stapanesc cu greu sa nu ma apuc sa bat si eu in stanga si in dreapta. Aveam setea in vene pumnu se incorda involuntar si trupul imi lua pozitia de lupta care nu a mai avut’o de ani buni. Dar atunci pe moment in minte mi-a venit ” Un pumn primit doare pe moment.Un suflet ranit doare pe moment”
Mi-am adus aminte de curand de o traire din copilarie care si a fost tapetate in mintea mea. Aveam pe strada o familie de romi ( nu sunt rasist nu am nimic cu ei dar asa li se zice) si „capul de familie” care asa trebuie sa il numim, a venit beat acasa si avea 2 fete si 1 baiat, baiatul avea 4 ani sau nu mai stiu sigur si fetele 10 respectiv 12 din cate imi aduc aminte, acea traire mi-a aratat cu adevarat ce inseamna dragostea de mama si protectia ei. Barbatul a pus mana pe un par destul de gros si a vazand ca mama se pune in fata lui sa nu dea in copii ei a luat’o de par si in mijlocul strazii a inceput sa ii care pare pe spate si unde vedea cu ochii.Imi aduc aminte ca tata a venit la mine si m’a luat dupa strada ca nu cumva sa patesc ceva si mi-a pus mana la ochi,dar in zadar.. cand el ma luat am vazut cum parul acela gros la ultima lovitura sa rupt in doua efectiv pe spatele acelei femei, si acum imi vin in minte urletele ei dar in zadar.. cand au intervenit vecinii… si toti din jur.. „animalu” cand da de sange nu isi mai poate stapanii setea.

„Violenta domestica este o amenintare sau provocare, petrecuta in prezent sau in trecut, a unei raniri fizice in cadrul relatiei dintre partenerii sociali, indiferent de statutul lor legal sau de domiciliu. Atacul fizic sau sexual poate fi insotit de intimidari sau abuzuri verbale; distrugerea bunurilor care apartin victimei; izolarea de prieteni, familie sau alte potentiale surse de sprijin; amenintari facute la adresa altor persoane semnificative pentru victima, inclusiv a copiilor; furturi; controlul asupra banilor, lucrurilor personale ale victimei, alimentelor, deplasarilor, telefonului si a altor surse de ingrijire si protectie.
Familia care constituie un teren de manifestare a violentei domestice devine mai putin transparenta si deschisa mediului social imediat: familia largita, vecinii, prietenii, colegii. Este evidenta izolarea sociala a acestor familii. Ele capata o stigma in ochii celorlalti si in acelasi timp un sentiment de stigma si culpa care le face sa se izoleze.
Sotul violent nu doreste ca sotia lui sa intretina relatii sociale in cadrul carora sa-si poata marturisi suferinta si eventual sa poata primi un sprijin.
Pe de alta parte, barbatii violenti au ca si caracteristici de personalitate lipsa abilitatilor si a bucuriei de a comunica. Pentru partenerii violenti, a comunica, in mediul intim al caminului, devine mai mult un prilej de a-l ataca verbal pe celalalt, in vreme ce, la locul de munca ramane o rutina de relationare superficiala cu ceilalti, un rol jucat in limitele orelor de serviciu.

In 2002, violentele in familie au reprezentat aproximativ 15% din totalul infractiunilor comise cu violenta, conditia favorizanta principala fiind consumul bauturilor alcoolice (~30% dintre infractiuni).
Desi incidenta fenomenului este in scadere, se manifesta o acutizare a lui, in sensul cresterii intensitatii violentei (acte de cruzime).
Numarul mare de copii victimizati in familie dar si violente crescute intre concubini, care in prezent, potrivit legislatiei in vigoare, nu beneficiaza de statutul de „familie”.”
Preluat de pe Wikipedia

Doare, chiar foarte tare atunci cand in familie unde ar trebuii sa fie locul de retragere din violenta de pe strada ea este si la ei in casa. Asta o recunosc sincer si nu am nici un regret la 17 ani cati am sa am putera de a da o lege ce sa se aleaga de cei care abuzeaza copii sexual, violenta fizica brutala de care nici nu ne inchipui unde poate duce mintea unui maniac pus pe bataie. As da o lege ca ei sa fie executati si pot sa o zic si in gura mare sa scriu mare pe mine si sa merg peste tot in lume. Nimeni nu are dreptul sa abuzeze un copil indiferent de varsta. Viata este un dar nu o obligatie. Aseara am iesit in oras, am vazut .. ce nu imi inchipuiam vreodata, cum un asa zis „tata” isi batea copii ca nu strans bani sa ii dea lui sa bea. Imi venea sa ma duc sa il iau si sa dau cu el de pamant, ma uitam la el ca la un pitic la 1,87 si el la maxim 1,50 ce putea sa urle si sa dea in ei … pentru ce? ca nu au bani? E vina copiilor? Sau vina lui!? E vina lui stiu.

Ma gandesc ce am putea face noi? Noi suntem societatea muta, societatea legata de maini si de picioare de acest stat incapabil de a face ceva. De ce in tarile de afara nu exista asemenea probleme? Noi cei tineri ce o sa facem in viitor? Nu vreau sa imi cresc copii in aceasta lume a violentei nu vreau ca familia mea sa fie abuzata fizic de o persoana care nu are nici o remuscare. Daca se va intampla asa ceva voi ucide cu sange rece fara sa clipesc. Statul roman deja a pierdut controlul societatii si deja nu se mai sinchiseste sa il remedieze lasa lucrurile sa decurga dupa bunul plac al situatiilor

Dar asta sa fie Romania? Asta sa fie tara asta sa fie patria unde am crescut usor usor? Unde am pasit prima data. Imi pare rau .. imi sa fac o cruce sa scriu pe ea R.I.P Romania.

Aici, acum…

Blogul meu. Mi-a lipsit atât de mult. E locul unde mă descarc, locul unde povestesc altor oameni lucruri din viaţa mea. Locul unde talentul prinde viaţă prin cuvinte şi prin rime. Mi-a fost dor de el. În ultima vreme totul a mers prost, de la cap la coadă. Totul în afară de relaţiile mele cu prietenii, cu prietena, cu oamenii în general. Iar am băut, iar m-am simţit bine să uit de necazuri, iar m-am trezit la realitate a doua zi de nu ştiam ce-i cu mine, iar mă sunau dimineaţa diferiţi tovarăşi cu fraze gen: „ia-o mai uşor că o iei razna!” Şi au dreptate. Dar nu realizez asta, nu realizam nici atunci şi poate nici acum. Vreau să îmi dau seama, trebuie!

Nu mai vreau sa mai fac chestia asta, nu mai vreau sa fie nevoie, defapt nu mai vreau deloc. Trebuie să găsesc alte metode de a-mi curma nevoile de evadare dintre barele cuştilor în care vrând nevrând tot intru. Poate să mă apuc să scriu iar mult, să-mi ocupe timpul, să mă apuc de Wow iară, orice numai să nu ma întorc la vechile metode neortodoxe. Pentru că am realizat că am foarte mult de pierdut. Crize adolescentine, perioadă mai grea, poate a fost doar un trip de moment. Nu am probleme cu băutura, cu fumatul, drogurile şi alte vicii ale societăţii moderne. Pur şi simplu au fost momente şi momente…Multi nu înţeleg asta şi mă cred nebun sau dependent. Mi-am pătat reputaţia cu aceste lucruri, vreau să-mi recâştig respectul de altă dată… Vreau sa schimb anumite chestii şi să îndrept anumite lucruri şi anumite greşeli pe care le-am comis până astăzi! Punct.