Te rog femeie, pleacă spre visul tău.
Lasă-mă pe mine, du-te către viitor….
Lasă-n urmă amintiri, le voi culege eu cândva.
Și ți-le voi trimite pachet cu dragostea, sau ce mai e din ea.
Pășeste-n drum, spre luminile orbitoare
Iar pe noi să ne despartă calea ce-a istovitoare.

Să lăsăm vântul să ne-acuze de uitare
Și să lăsăm ploaia să ne spele de speranțe.
Că-ntre noi femeie sau ridicat castele
Iar regii am uitat că suntem chiar noi.
Și-am părăsit regatul înainte de vreme….

Să ne lăsăm de-oparte să uităm că existăm
Ne-am afundat printre mistere și-am uitat că ne iubeam.
Acum n-oi spune că mi-e greu nici tu nu o vei face….
C-am ajuns în situația în care necomplacem…
Dar noi am devenit străini.

Ți-oi spune un adio, printre zâmbete false
Și tu-mi vei spune rămas bun cu lacrimi pe obraji.
Ne-om ascunde fiecare, pe după chipuri aride.
Dar nu ne vom călca pe-orgolii să spunem că ne e greu.

Dară uită tu de mine, că eu te mai aștept

Că printre lumini selenare ușor încep să mă definesc.

Te rog doar ca să pleci, și să uităm de noi.

Dar ce-am spus mai devreme, oare care noi?

Mintea-mi e naivă, încă crede-n vise.

Că te văd peste tot,dar luminile sunt stinse.

Sau doar visele?