Şi îmi cer iertare,
Poate din vina mea îţi este iarna mai grea,
Lasă-mă să îţi dansez în palme,
Aproape din depărtari să mă simţi.
Din priviri ne spuneam rămas bun,
Dar care rămas? Că noi suntem pierduţi pe drum.
Şi îmi cer iertare, ţi-am făcut iarna mai grea.

Şi să mă ierţi pentru cele întâmplate, voite sau nu,
Nu am sufletul de gheaţă, dar nu am ştiut ce să mai spun,
Ai avut dreptate, oare când am fost vreodată noi?
Eu prin lumi selenare iar tu într-o lume circulară,
Şi da, lacrimile ne sunt de prisos.

Sunt depăşit, aş vrea să ştiu cum să reacţionez,
Am doar foile astea ce-mi curmă nesemnificativ din boală,
Membrele-mi sunt grele, nu reuşesc să mă mişc pe deplin.
Sunt singur, cu un sfârşit inevitabil în faţă,
Oare acesta este dorul sau o singurătate nefastă ?