Fără identitate…

Oglinzile astea mă mint, ăla nu sunt eu.
Cumva soarta îmi joacă feste, asta cred de-o vreme.
În juru-mi cresc flori de gheață printre rădăcini de spini,
Seară stă la fel de singură iar eu la fel de singuratic,
Stau la mal, undeva departe de apă.

Oare sunt chiar eu? Cel ce mă privește cu ură prin oglindă?
Probabil, nici nu mă mai cunosc, nu m-am cunoscut vreodată…..
Am tot călcat aiurea pe drumuri din greșeală sau voit,
Singurătate poartă-mă repede spre uitare,
Nu contează dacă uit chiar și de mine, oricum nu mă știu.

Îți ofer florile astea de plastic să mă ți minte o viață,
Eu poate mor, ele sigur nu sau asta încerc să cred.
Am început ca să zâmbesc atunci când doare și chiar doare…
Doar un suflet și-un trup, am rămas la fel doar în poze.

Pierduţi

Ai uitat de mine sunt conştient de asta….images
Sunt Rotus, cărunt la faţă ascuns sub barbă,
Aş vrea să te mai iubesc odată, dar nu se poate….
Ţi-am pierdut paşii în noapte, când eram tăcut,
Poate ne vedem odată, să vedem fiecare ce a pierdut.

Suntem pierduţi sau doar fugim unul de altul?
Tu într-un capăt al lumii eu în paratea cealaltă.
Scrisori pierdute în timp şi spaţiu, numai ajung la noi,
Sentimentele-s pierdute pentru amândoi
Oare ne vom regăsii din această pierzare?

Este început de Septembrie, încep să cadă frunze din pomi…
Iar eu stau pe o bancă, scriind sub ochii atâtor stele,
Oftez pentru că asta ştiu să fac cel mai bine,
Apoi iară scriu, mult mai apăsat pe foaie.
Dar mult mai trist.

Teatrul de vise

Tu, astăzi n-ai să vii , fi sigură că voi știi din timp.

Nici mâine n-ai să vi,crede-mă că știu.

Te simt în mine, precum o a doua inima,

Ce bate simultan cu-amea în cutia toracică.

De zori miști, tu știi că mă ți în viață, și profiți de mine.

Nu mă lași să mor,dar nici să trăiesc fără tine.

Orice gând îmi ghidezi, știu că-s o marionetă,

  • Nu îmi aminti asta te rog.

Lasă-mă măcar,să mai schițez un zâmbet,fie el și-amar

Nu-mi controla și mâna, căci nu voi a scrie în zadar

Nu te întrista, că știu tot adevărul, bucurăte că-l știu din timp.

  • Nu-ți voi da voie, să minți chiar de trăiești în mine.

Și lasă-mă, poți pleca și poate chiar ar să mă doară

Dar voi trăii cu gând, că am o inima ce zboară.

Curând

Și după atâtea nopți,continui să îți scriu

Este-a doisprezecea scrisoare din câte le mai știu

A treisprezecea noapte, și-s rece ca-n sicriu

Și-a paisprăzecea noapte,de când nu mai sunt viu…

Printre atâtea scrisori,îți iertare și-ți cer ca să mai dormi

Lasă-mi trupul în groapă și-acoperă-l cu flori.

Îngenuchiat în fața ta, îți cer ca să nu mori,

Te vreau în viață iubire, chiar de-s printre nori.

Îți vreau zâmbetul pe față,chiar de-i rareori.

Chipu-ți să-ți ating îmi tot doresc mai tare

Că m-adâncesc în smoală, când văd că tot te doare.

Vocea mea te cheamă.dar tu s-o dai uitării…

Că știi că tot la mal vin și valurile mării.

Și eu precum un val, curânt am să-măntorc.

Lucrurile mărunte

Regăseşte tăcerea în orice lucru mărunt.10553515_733082690091604_6122627585187548213_n

Căci am să vin acolo,doar ca să mă aflu pe pământ,

Să te văd , să te simt şi ca să te iubesc.

Cum n-am avut ocazia sau cum nu am ştiu să o fac.

Mai vino ca să mă vezi. ..cum zac fără a spune un cuvânt

Căci rănile-mi deschise sunt acoperite  de pământ.

Te-am aşteptat în fiecare seară să mai apari în vis,

Dar chiar eu însumi, sunt unul fără de culoare

Parcă fiecare literă scrisă e precum o pasăre fără culoare

Şi îi sunt penele grele şi ochii îi sunt roşii de plâns

Iubesc  sunetul vocii tale dar regret că nu ţi-am spus

Mă strecor ca o umbră printre privirile tale

Mă scurg aşa uşor de parcă aş fii o picătură pierdută

Iartă-mă iubito, că toată lumea are să mă uite.