Oraşul doarme? nu, nu ,nu! este doar rodul imaginaţiei mele, nu are cum.. oare unde este toată lumea? unde s-au ascuns chiar toţi?! A scuzaţi, este duminică cred, iar eu umblu de nebun pe strazi, încerc să înteleg ce se întâmplă cu mine, mă cert cu toţi. Dar obişnuit cu zarva zilnică din oraş, de aceeaşi rutină zilnică, drumul pustiu şi plictisitor. Nici luminile de pe străzi nu s-au aprins, ciudat. Este ora 23:00 AM, întuneric peste tot. Încerc să îmi imaginez lumea cum merge pe stradă, maşinile cum trec pe şosea, copii mici fără griji, dar nu reuşesc deloc. Şi deodată îmi dau seama că sunt diferit, şi că pot modela lumea asta după bunul plac, nu mă consider aşa, dar totuşi mi’am dat seama de darul meu, darul de a scrie poezii, texte şi multe altele, mulţi cred că sunt ţicnit.. m-am obişnuit cu idea asta, am încercat să renunţ la scris, inspiraţia era la pământ, zero total, dar atunci când ieşeam din casă parcă o recăpătam.
Acum este diferit. Oraşul meu doarme. Ciudat.. dar din întâmplare mă uit pe telefon şi văd ca este 09 septembrie 2012 şi îmi zic singur „cum dracu?!”. Au trecut 2 luni, deja vine şcoala şi în vacanţa asta nu am realizat multe. Când mi-am văzut oraşul că doarme m’am panicat. Dar nu am putut să nu remarc cât de frumoasă este liniştea care îmi lipsea de atâta timp şi credeam că nu mai vine. Deodata lumea apare de nicaieri, pur şi simplu m’am trezit în mijlocul mulţimii, am crezut că am înebunit Am crezut că am visat, dar cred că şi timpul a vrut să îmi arate că nu totul în jur se prăbuşeşte şi pot să cred că timpul pentru mine s-a oprit.. pentru că .. m’am uitat la ceas şi arăta tot 23:00 AM iar oraşul meu părea că s-a trezit la viaţa.