Nu ştiu ce se întâmplă, dar lumea asta devine tot mai nebună şi nu se va găsi aşa un sanatoriu de mare sa ne internăm toţi acolo. Speranţa să mergi pe drum liniştit s-a stins de mult, la fiecare colţ de stradă vezi câte un om fără adăpost care cere şi el din puţinul nostru, dar de unde atâta putin şi la noi? De ei nu cred că e usor ..dar nici nouă nu ne e uşor, unii din noi mai avem şi servici, familie care trebuie întreţinută şi în ţara asta unde leul devine rege al junglei…nu vor exista speranţe mari. Parca toti o luam razna, nu mai ştim ce vrem, nu mai găsim un drum drept, ci doar drumuri cu serpentine. Stau şi mă gândesc oare cine e de vină, noi oamenii sau statul care ne’a furat şi ne fură în continuare?

După mine, în mare parte vina o poartă statul, care a închis toate fabricile de lucuru, uzinele şi tot, şi atunci oamenii unde să se ducă dacă la altceva nu se pricep decât la ceea ce făceau în fabrica aceea? Să plece în străinătate? Să fie slugi acolo pentru că nu se descurcă, niste slugi au devenit la ei în ţară. Unii se chinuie să supravieţuiasca pe zi ce trece şi acum chiar cred că în viata dacă nu lupţi nu câştigi. Dar nu mai avem ce să câştigăm. Bani? Nu cred…timp nici atât.. aşa că..viaţa e o maşină cam stricată în cazul nostru. Ce au devenit parcurile acum? Vă zic: eu adăpost pentru toţi oamenii străzii care nu vor sa facă nimic. Nu sunt rasist, dar nu îmi place când ies cu prietena să mă plimb prin parc sa vina unu să se ia de ea sau sa îi facă altceva. Şi atunci chiar că dau cu ei de pământ, fac mizerie peste tot, de muncit nu vor, singurul lucru la care se pricep e sa ne facă de râs peste tot în ţară. Este o lume nebună rău de tot, nu mai ştim nici noi ce ne dorim. Poate doar să trăim.