Privesc noaptea iubind

Noaptea iubea stelele4531831

când zorii zilei i-au despartit

şi iubirea lor de sticlă,

se va sparge într-un ultim răsărit.

Atât de fragilă, atât de senină,

zace noaptea lângă stele ca o falnică regină

Şi totuşi se ceartă,

taina nopţii albăstruie renunţă să le mai iubească…

Şi deşi neagră, stelele o fac mai tare să strălucească!

Eu, un simplu spectator la acest imens spectacol,

Le arăt poarta iubirii, dar să intre, un miracol

Şi stau şi mă întreb, de ce nu se-nţeleg?

s-au certat de-atâtea ori

În iubire-i unitate şi voi sunteţi dezertori!

Haos şi Armonie

Ca un biet felinar, eu luminez în întunericHaos si Armonie
Şi când apune soarele, doar eu răsar nevrednic
Căci noaptea mă destramă, tot noaptea mă adună
Mă pune sus în ramă ca o şoaptă nebună
Mă zbucium, mă reped, să ajung printre stele
Să facem constelaţii, să strălucesc cu ele
S-aducem liniştea în suflet şi să stârpim trufia
Căci dup-o zi ploioasă, va birui şi armonia!
Încet, încet, o să dăm oamenilor puţină minte
Vom alege valori ca să ne reprezinte
Vom folosi cuvinte, şi rime deopotrivă
Să nu lăsăm poporul să cadă în derivă!
Căci aşa m-am format, un biet felinar în parc
Lider de generaţii, luptând ca Ioana d’Arc
În cârca unui prieten,
Stringând in megafon şi fluturând  un steag
„Trăiţi în armonie”, exact ca yin&yang!
Deşi mă zbat să schimb la lume tot ce nu e drept
Din toate părţile primesc doar lovituri în piept
Pleznesc, mă sparg în mii de cioburi şi cad direct în stradă
Acum totu-i o beznă şi haosul va cuprinde
Lumea toată…

Printre copaci

Labirint de stele, pe cerul înnorat
Cântece de graure în aplauze
De flori de fag de acum aurii
Când toamna se lasă în serile târzii

Urlete de cugete, trimise de vânt
Culcând crengile pomilor la pământ…

Miros de floare îmbietoare
E regină a nopţii floare
Şi mireasma strălucrii
A luciului de perlă
Care de acum e ceva vag
Se aude târziu în noapte un sunet de mierlă
Am dat un check-in în sălbăticie
Şi mi-am dat tag…