Pașii tăi se afundau în ceață și nu te mai vedeam.
Dispăreai, apăreai, te jucai brutal cu mine.
Te contopeai cu gândurile mele și formai doar unul.
Eu te renegam, uram tot mai mult acea parte din mine.
Iar tu făceai parte din noile mele suferințe.

În tot această vreme, golul din mine creștea.
Nu știam unde te uiți, dar nu la mine, asta era sigur.
M-adânceam în ceață tot mai mult și-mi plăcea.
Toată liniștea asta, trebuia să faca parte din mine.
Dar eu m-am depărtat de ea, plecând spre lumină.

Atâtea seri ursuze cu dimineți nefaste.
Lăsau urme mult prea adânci la mine pe spate.
Mult prea multe cicatrici neînchegate, mă făceau să plâng.
Atâta sânge vărsat, pentru o iubire arsă pe rug.