Un sunet, îmi răsună în timpane

Pe lângă acela al roților de tramvai

Că-n jungla asta betonată,pare că nu există rai.

Tocuri care mai de care, îmi răsună-n cap

Pe lângă glasul tău iubito, căzută în păcat.

Un sunet așa de-aparte,dar sună a regret

Ce-l ascund prin buzunare pe lângă un bilet.

Trag gluga peste cap și chipul mi-l ascund

Și las muzica ușor să cadă, în suflet mai adânc

Și-n amintiri tenebre eu parcă mă învârt.

Clădiri sofisticate în suflet mă pătrund

C-a dispărut câmpia și mi-se apropie și ziua.

Și-au trecut atâtea seri, vreo șapte numărate

Puse-n rând, așezate ca la carte

Dar nu-mi reiese ziua, când eu voi fii pe moarte.

Șapte ploi trecute-n fugă, șapte zile și o rugă

Șapte zori priviți prin fum și-alte șapte după-amiezi în drum

Și-n capul meu răsună,glasul tău de rămas bun.