Pe suflet

Pe suflet îmi stau toate tapițate adânc în coajă fluturi

Sufletu-mi rănit deja tânjește după medicament

De ce tu îngere m-ai lăsat să mă rătăcesc de mine

Zile dincolo sunt sigur că n-am să am deloc

Sufletu-mi e negru fără lumină pe vecie

Te rog să mă ierți că scriu așa de târziu

Dar nu știu cum să fac din noapte zi și să zâmbesc

Întunericul ăsta încep să îl detest, și doare

Că nu mai văd nici măcar o rază de soare pe cer

Ochii îmi sunt încleştaţi de lacrimi,ce nu se mai opresc

Fug așa de departe de întunericul ce-mi acaparează privirea

Te implor iubire,aprinde tu lumina,că e tare întuneric

Temerile mi-au prins viață în acest abis neînchipuit vreodată

Doamne,îți cer să mă mai asculți măcar odată….

Lasă-mi inima să bată în altă parte și dragostea să nu-mi plângă

Păgână-mi este rugămintea,doar asta-mi mai crede mintea

Am rupt din suflet

Rup sufletul din mine ca pe o bucată de pânză5

Subțire și margini de dantelă ce e transparentă

Acoperăți ochii să mă poți vedea mai clar

Lasă-mă să zburd prin mintea ta ca odinioară

Să mă simt liber fără pic de remușcare

Că ți-am smuls din ochi zi de zi o lăcrimioară

Îmi pare rău că am căzut în obsedanta noapte

De fiecare dată când ai să te trezești de dimineață

Să îți amintești zâmbetul meu ce-mi ardea din față

Să îmi uiți ochii ce nu conteneau să înghețe sentimente

Tare aș mai vrea să merg încă odată pe aceste meleaguri

Revederea locurile ce m-au inspirat o viață să le simt aproape

Încă o rimă să o scriu în carte și să mai pun un punct

Să arunc rime ca pe niște săgeți cu plumb ce se scufund adânc.

Tovarăși vechi

Îngerul meu.nevinovat,mai toarnăqueen mary

Licoare în paharele astea de cristal fumuriu

Lăsă-mi glasul să se stingă,să nu îl mai știu

Trezește-mă în viața unui haihui de seară

Să hoinăresc cu el și să beau lacrimi de mioară

Când îmi vor fi zilele amare și luna fără lumini arzătoare

Toarnă te rog,să se umple golul ce mi-l port în suflet

Hai să purcedem o țâră să gândim profund

Că în zilele mele sunt lacul fără fund și fără vietate-n el

Mă înnec pe zi ce trece,apa deja.. devine rece

Îngerul meu vin-o că acum îmi e greu tare…

Când se scurg secundele și se unifică-n minute

Și zilele mele se scriu în file de poveste

Când ard cuvinte să încălzesc unele fapte bune

Să lăsăm cuvintele să ne spună pe nume

Să nu ne încurce atunci când se pierd în brumă..

O relaţie din filmu’ vieţii

O relaţie în timp e ca o casă bine zidităprietenie adevarata
C-o fundaţie solidă, din piatră şi cărămidă
Şi-atunci când totul se termină
tu eşti prea prost să ştii
Căci casa voastră acum arde din temelii!
Tu zaci neputincios, vărsând lacrimi amare
în timp ce alţii spun
„ridică-te, că nu e-nmormântare!”
ţine capul sus, nu sta cu el culcat
Chiar dacă fata visurilor tale
departe a plecat.
Şi ştii şi tu mai bine, nu-i voie să ţi-o zic
N-o da mereu în drame, crezând că n-ai nimic.
Că eu ca prieten, voi fi aici cu tine
Şi-ntr-o noapte ca asta, n-o sa cadă suspine.
Şi dacă-mi dai un zâmbet
Eu o să-ţi dau o-mbrăţişare
Şi ţi-o ofer din suflet, ca o mamă iubitoare!

Cerneala unui suflet sângeriu

Oamenii mă văd ca pe un suflet fără ţel biserica in ceata
Şi mă cred în universul ăsta un biet căţel..
Dar ei nu ştiu că poezia mea-i hrăneşte
Că eu bogat în rime, şi ei săraci spiritual
Cultura mea de piatră, ridică a lor moral
Si eu pătat de cerneală, rămân vesnic flămând
Ca pixul asta geme, ţipă a lui durere
sângerând…
De aş fi orb aş plânge în bătaia verii
De era să fiu surd nu auzeam chemarea serii
Şi dacă nu aveam glas, nici nu mă cunoşteai
Si tot ce-am smuls din mine, acum tu nu citeai!
Pe străzi sunt toţi prinţi şi cerşetori
Dar mai bogat este săracul de avere
Ca nimănui nu-i pasa că suntem nemuritori
Măcar acum în noaptea de înviere!

Poezie scrisă în colaborare cu Hetealx