Etichetă: Sufletul

Poate din vina mea….

ianuarie 26, 2018

Şi îmi cer iertare,
Poate din vina mea îţi este iarna mai grea,
Lasă-mă să îţi dansez în palme,
Aproape din depărtari să mă simţi.
Din priviri ne spuneam rămas bun,
Dar care rămas? Că noi suntem pierduţi pe drum.
Şi îmi cer iertare, ţi-am făcut iarna mai grea.

Şi să mă ierţi pentru cele întâmplate, voite sau nu,
Nu am sufletul de gheaţă, dar nu am ştiut ce să mai spun,
Ai avut dreptate, oare când am fost vreodată noi?
Eu prin lumi selenare iar tu într-o lume circulară,
Şi da, lacrimile ne sunt de prisos.

Sunt depăşit, aş vrea să ştiu cum să reacţionez,
Am doar foile astea ce-mi curmă nesemnificativ din boală,
Membrele-mi sunt grele, nu reuşesc să mă mişc pe deplin.
Sunt singur, cu un sfârşit inevitabil în faţă,
Oare acesta este dorul sau o singurătate nefastă ?

Obiter dicta

septembrie 17, 2015

Vorbesc o limbă moartă
Ca să nu mă înțeleagă nimeni.
Când în liniștea nopții….
Pașii mă-ndrumă la tine.

Și ploaia ce-a rece ușor mă deprimă.
Că-n gândurile mele,
Nu-i strop de lumină
Că ora-i târzie.

Per ansamblu sunt încă viu
Membrele sunt bune dar sufletul pustiu.
Dinamica speță fuge de mine
Dar gândul meu tot trage la tine.

Regret…

iulie 16, 2015

Afară buciumă furtuna de zori.
Pomi culcați la pământ, nu se mai trezesc de-acum.durere
În noapte-i târziu
Și eu numai mor.
Numar fulgere și le înmulțesc cu tunete
Și cu toate astea-mi dă pe minus timpul trecut……
Adun sentimente și le pun cap la cap…
Pe drumul ce-ai umblat încă-ți persistă parfumul dulce.
Nici mireasma piersicilor nu-mi face sufletul să te uite.

Ora patru dimineața și eu încă continui să scriu.
Strada-i pustie, un câne latra benevol către lună….
Îngenunchez de durere, încep să urlu odată cu el
În mijloc de câmp, toate prind viață sub lacrimile mele
Și e oră târzie și eu numai mor.
Ucide-mi amintirea cu tine, lasă-mă să trăiesc fără noi
Nu-mi ești de folos dacă mă faci să urlu de durere sufletească.
Nici eu nu-ți sunt de folos, probabil că de mult mai uitat……
Dar sunt zile întregi și nopți de-alungul anilor ce mă fac să regret totul…..
Și pe spatele meu, sentimentele se descompun în mii de vise moarte.

Dimineți

iunie 5, 2015

Atâtea gesturi neînsemnate îmi definesc ființa
Și-atâtea gânduri derizorii mă duc la tine.
Nu înțeleg ce tot mai vrei în dimineți ursuze.
Când soarele se lasă așteptat…

Atâtea defăimătoare vise, s-au dus spre infinit.
Oare le mai știi  sau sunt scufundate în mare?
Și-atâtea amintiri ciudate îți fac loc prin ochii mei.
Însetat de nemurire mă resemnez în scris.

Nu știu cum să continui, poate că ăsta-i un sfârșit.
Cerneala rămâne impregnată în foaie de atâta ploaie.
Frunze verzi renasc sub atâta umezeală
Numai sufletul meu crud îl aud și-l simt cum zbiară.
Că-n dimineți ursuze n-ai mai venit cu soare.

Timpul a uitat

mai 18, 2015

Am zis să lăsăm timpul să decidă pentru noi
Dar timpul ne-a uitat…..
Și ușor pe mare de toate ne-am îndepărtat.
Gândul meu plutește-n gol iar sufletul tău zbiară.

Astăzi se-mplinesc doișpe după amiezi
Când te așteptam pe bancă și tu treci și nu mă vezi.
Am zis să ne lăsam purtați de sentimente
Dar ale tale au secat….
Au fost destule zile când încercam să dorm
Și-au fost destule nopți când te căutam nebun.

Și recunosc c-am plâns, când scriam spre dimineață
Că au fost multe răsărituri și le priveam îngândurat la față.
Am zis să lăsăm timpul să decidă pentru noi.
Dar timpul ne-a uitat…
Și noi ușor pe mare chiar de noi ne-am îndepărtat.