În dedesubtul meu

Mulți magicieni în jurul meu, e ca un circ
Și multi necunoscuți vorbesc cu mine ca pe Mirc.
Eu tot nu știu nimic din ce ar trebui sa știu
Sunt ignorant? Știu, n-am apucat să-ți scriu…

Dar totul se disipă sub scenă când aplaudă
Oricum ei joacă teatru, după care se laudă
Și nu mă vezi strigând, dar mă auzi prin fapte
Cum plec ieșind din sală, trântind ușa în spate!

Mă duc la șapte, să-i prind pe linie de cinci
Dau de băut o seară, da’ șansele-s prea mici…
Așa că merg ca să muncesc, că-s bani puțini sub lupă,
De printre mii de sticle sparte, eu am mai spart o sută!

Întuneric

Este atât de întuneric sau doar trebuie să deschid ochii?!
Mi-e teamă, de culorile ce-mi vor invada globul ocular,
Și de faptul că peste tot este viață și cineva… nu, hmm, lasă.
Probabil uit ceva sau fără să vreau omit,
Că sunt atâtea culori prin jur și eu mă simt de parcă am murit!

Am cristalinul umed, înghit în sec ca să nu plâng,
Atâtea fantasme în jur,  natura-și schimbă forma.
Iar Rotus, scrie, jelește pe foi mai rău ca niciodată,
Toată forma asta nouă, nu face decât să mă deprime.
Fericire unde ești, mai știi cumva de mine?!

Realizez că nu am timp, să văd ce îmi lipsește,
Tre să culeg în fugă cu toate că nu mă mulțumește,
Sunt prea mult la sută apă și o mică parte pământ,
Dar într-un final, apa se vad duce și voi ajunge acasă.