Etichetă: Tot

Cu ce rost?!

martie 4, 2018

Cică timpul îmi aparţine, ce frumos mă minte camera asta rece,
Clepisdra mea seacă, câteva grame mă despart de cer,
Şi simt că am prea multe în spate ce m-au întors pe dos….
Dar uneori simt că-i totul fără pic de rost,
Luat la rost pentru diferite stări ciudate,
Îmbrăţişat de-o singurătate aspră, vreau să pot să mă ascund.

Tot caut o linişte mult aşteptată, cândva ştiam pe ce străzi s-o găsesc,
Şi străzile şi-au schimbat structura, minciuna purcede peste tot,
Şi eu sunt împins de la spate de-o voce ce mă minte frumos….
Din zi în zi cu ochii tot mai roşii, dau la schimb multe zile pentru nopţi albe,
Dacă trebuie mă amanetez pe mine, pentru rostul fălos.

Un eu de 20

februarie 29, 2016

Întindeai orice clipă, profitai de orice gând.12771718_1285672334782269_3728961067228708566_o
Mișcările tale erau scurte, dar pentru mine lungi,
Alunecai prin brațele mele, ca un fum ca un pește,
Profitai de mine în timp ce mă mângâiai pe creștet,
Simțindu-ți degetele prin păr, doream ca timpul să mai stea,
Dar, clepsidra se-nclină, risipindu-și nisipul pentru noi.

Am uitat cine suntem, deja e prea târziu,
Treziți unu pentru altul, uităm sa mai dormim,
Era atâta liniștea în tabloul nostru funebru,
Doar un ticăit de ceas ne tulbura liniștea acerbă.

Un foc mistuitor cuprindea tot ce ține de noi,
Vâlvătaia lui pârjolea tot în jur,
Ne-am pierdut acolo, aminitiri, gânduri, tot.
Înviem din propria cenușă,
Transcriu vers după vers, sunt un eu de 20.
Rotus, Laurențiu, Ionuț, sunt tot ce mă înconjoară.

Amalgam

februarie 28, 2015

Sentimente vin și pleacă, mă întreb care-i al meu.tumblr_lzmvf3RiH61r8drowo1_500

Că de-o lună încoace, nu mai știu cine sunt eu.

Am luptat și e-nzadar, ca să sper la nopți mai lungi.

Și-am căzut într-o duzină, de-amalgame și de vise…

Că nu știu care-i real sau care este ficțiune.

Tot privesc neîncetat sperând că noaptea rămâne….

Dar într-un final am realizat, că viața-mi este ficțiune.

N-am cortină să o las, rolul meu să-l dau deoparte

Ca într-un final să cred, c-am trăit doar într-o carte.

Tot mai sper la zori mai scurte și la nopți tot mai tăcute

Dar înfiecare seară se aude câte-o vulpte.

Că mirosu-i este fin, simte hoitul de departe

Că așa am tot ajuns, sperând că trăiesc în carte.

Curând

octombrie 9, 2014

Și după atâtea nopți,continui să îți scriu

Este-a doisprezecea scrisoare din câte le mai știu

A treisprezecea noapte, și-s rece ca-n sicriu

Și-a paisprăzecea noapte,de când nu mai sunt viu…

Printre atâtea scrisori,îți iertare și-ți cer ca să mai dormi

Lasă-mi trupul în groapă și-acoperă-l cu flori.

Îngenuchiat în fața ta, îți cer ca să nu mori,

Te vreau în viață iubire, chiar de-s printre nori.

Îți vreau zâmbetul pe față,chiar de-i rareori.

Chipu-ți să-ți ating îmi tot doresc mai tare

Că m-adâncesc în smoală, când văd că tot te doare.

Vocea mea te cheamă.dar tu s-o dai uitării…

Că știi că tot la mal vin și valurile mării.

Și eu precum un val, curânt am să-măntorc.

Nu mă las dus

septembrie 2, 2014

Sunt stelele mult prea grele,pentru acest cer

Îmi las lacrimile-n șiroaie să cadă să mă simt altfel

Căci poet pribeag, prin suflete am tot umblat

Și la răscrucea vieții am rămas blocat.

C-am iubit o viața, dar la ce mi-a folosit?

Și mintea-mi fuge acolo unde-ar vrea trupul să-mi zacă.

Pe brațele ei duioase ce-mi cântă și mă descoase….

Bolile din trup să-mi plece, moartea să-și ia coasa și să plece..

Da degeaba-n-cerci tu mamă, că eu nu am leac de boală

M-ai născut să scriu într-una, în pământ îmi e tot una.

Că scriam și-n dimineață când totul era pierdut prin ceață.

Și cu toate astea parcă,nu m-aș lăsa dus la groapă.