Etichetă: Toti

Automutilat

aprilie 26, 2016

Mi-am amputat membrele sufletești,fb5122fa0decb75687eec687fb7a8758
Să nu mai simt nimic…
Mi-am cusut ochii să nu mai văd ce se petrece.
Și m-am refugiat în ace să pot să mai stau viu.
Când ura prinde rădăcini în mine,
Iar eu mă lupt, dar nu știu cu cine….

Mi-am zidit camera scorojită de atâta vreme
Fără ferestre, fără ușă, m-am zidit și eu.
Ferit de toată lumea, toți sunt de fațadă.
O avalanșă de oameni peste suflete bune…
Ce rost are să mai explic…
Ce rost are să-i privesc?! Când în mine crește ură.

Aș începe să îți mulțumesc apoi să îmi cer scuze.
De ce să te jignesc, când timpul nu-mi ajunge?!
Nu te disprețuiesc, îmi pierd răbdarea să explic.
Și sunt atât de obosit, vreau decât să pot să dorm.
Să pot să mă ascund de voi, de mine, de toți!

Enigma

iunie 10, 2015

tumblr_no1ozbc3z51rbcubso3_1280Văd enigma-n port, veghează-n depărtare
E neagră, întunecată și udă la picioare
Marea se dă peste cap să-și arunce valurile peste hotare
Pe care enigma le trasează sub stele plutitoare

„Sugrumă-mă în spume mare, ca să știm cu toții
Caci daca tu esti inima Terrei eu sunt aripa nopții”
„Greșit! Eu sunt enigma Terrei, întreabă cașaloții
Ce e-n adâncul meu nu știe nimeni, de-asta mă-nțeleg cu morții”

Si-atunci parfumul lor se contopise deasupra Terrei
Si acoperea găuri din stratul de ozon să prelungească vremea erei
Căci era contemporană era bătrână si plină de temeri
Căci urmatoarea eră se va naște bolnavă și fără semeni!

În noapte

ianuarie 10, 2015

În noapte calc, când toți sunt la culcare.

Caut ce nu mai găsesc, pasteluri și eclipse.

Și-am putrezit în vise și-am înviat în ploi…

Reîncarând iubirea, pirdută dintre noi.

Cu mii de bice-n spate drumuri drămuiesc

Că-n nopțile de iarnă, visele pălesc.

Mâini degerate, chipul mi-l ating.

Și lacrima-mi îngheață, înainte s-o prind pe buze.

Singurătate ești aproape,ce sentiment divin.

Și pur și simplu ard și nu știu ce-i cu mine.

Iubirea dintre noi se stinge, oare cine-i de vină?

În noapte calc, cu păcatul în gând.

Păgân privesc  apusul ce vine nimicitor

Nici forță n-am c-aș vrea să îl ridic

Să tot privesc la el și să nu simt nimic.

În noapte calc, cu pași mărunți și grei.

Pe spinii ce mă înțeapă și-mi lasă răni adânci.

Pătând cărarea cu sânge, vei știi încotr-o să apuci.

Lăsându-mi mie lacrimile dulci și pe obraji amintirile noastre.

În prag de nebunie

octombrie 7, 2014

În nebunia mea concep,orice vers pe foaie.10720930_747335895338866_359366594_n

Poet fără de minte,conturez profund durerea…

Că nimeni n-o cunoaște, dar toți o mai doresc.

Iar eu stau de dimineață și mă tot gândesc…

Îngere să-mi spui,că fiecare vers e pus la locul lui

Că-n mintea mea nebună,eu văd o lume bună.

 

Că mă tot așteaptă, și cu patos greu mă cheamă.

Cum să plec de-aici? Când iubirea mea mă cheamă.

Ascuns pe după uși, mă-nchin acum uitării….

Dar nu s-o uit pe ea,ci să mă uit pe mine

Să plec din lumea asta,așa cum se cuvine.

Printre lacrimi de versuri, eu să mă strecor

 

Să fug departe-n lume,departe de privirea lor.

Că nu mă știe nimeni,dar toți mă huiduiesc.

Că-n viața mea poetică, pe toți îi ocrotesc.

Și nu ridic nici palma, aprig să-i lovesc

Deschisa-i brațele larg și i-am chemat să-i strâng la piept.

Model

noiembrie 12, 2013

Ce numesc ei dragoste, eu numesc războicurva pe tocuri

Când toţi se-ndrăgostesc în fiecare joi

Vine weekend, ei toţi se fac ca plouă,

Şi luni de dimineaţă au o dragoste nouă.

În aia a mea, vă bag ceva în gură

Vă iau, vă leg de-o gleznă

Artificiali în vorbe, urâţi de natură

Aveţi ceva-n comun, dar sunteţi în antiteză…

Nu mai suport ce văd, deci

M-arunc de la etajul 10, dar am o paraşută

Ajung în siguranţă, şi-o las că e urâtă.