În spatele șcenei

A căzut cortina și-au rămas măștile pe scenă…masca1378737008-1380574638
Nu știi unde să te uiți să recunoști pe cineva.
Sunt toți o apă și-un pământ, dar acum sunt măști.
Este doar o scenetă proastă, ce ține o viață…

Alerg în inversul acelor de ceas, dar în zadar,
Se înfig în venă și-mi sedează câmpul vizual,
Sprijinit de coastele unui calorifer, respir greu și apăsat,
Realizez că șceneta mea, se-apropie de final.

Oare sunt pierdut? Chiar, eu cine sunt?!
Sunt Rotus, sunt Laur sau sunt Ionuț?!
Asediat de întrebări, mă retrag în mine,
Trag cortina, și las măștile să vorbească.

Contemplez

De ce-s pierdut, în vise incolore?10822653_777593582313097_1619866631_n

Și stelele din cer, par așa de obscure

Spre pasaje subterane, par să mă îndrume

Că metroul a plecat și pe peron nu-i lume

Suflete hoinare, stau și mă privesc

Și contemplez așa de bine,că par că nu exist.

Că-n lume sunt războaie și timp nu pare a fi…

Gloanțe ce străbat păduri în suflet mă pătrund.

Am ochii-nlăctrimați de-o vreme, nu știu ce să mai fac.

Că lumea asta pare vastă, dar din păgâni se trag.

Nici pașii în noroaie, nu mi-se mai zăresc

Mă joc cu mintea omenească și știu că nu-i firesc.

La fiecare rând mai șad, mă odhinesc puțin

Că-mi obosește mâna sau sufletul?  Nu știu.

 

 

Sper că sunt mulțumit…

tumblr_mses6tJa8q1s8rdyao1_500Eu eram beat, iar tu erai un praf din ăla nenorocit!
M-ai lăsat să te învelesc în cuvinte după care ai aprins discuția cu fanteziile tale și m-ai ispitit să trag un fum din învelișul tău exterior conturat cu pasiune și erotism de un curcubeu de zâmbete sterilizate de stări specifice simțirii unei adieri de vânt în mijlocul verii…

Ăsta sunt

Ia gata frate că deja nu se mai poate, deja mă ia flama şi nu mă mai pot controla. Sunt citit zi de zi de  o mulţime de oameni,ei se bagă în seamă cu mine şi apoi trag concluzii.Eu nu am chip dar tu  BĂ!!! Eu nu sunt geam să vezi prin mine, dacă a-ţi sta toţi să mă cunoaşteţi o să vă da-ţi seama că sunt exact ca poeziile mele. Încetaţi să mă corectaţi şi să fi-ţi mari grammari că sunteţi o adunătură de cretini. Cu google în faţa sunteţi mari intelectuali. Staţi şi voi zi de zi scriind, să vă văd atunci, când sunteţi la masă mâncaţi, şi vă ridicaţi şi să vă duce-ţi să dezvolţi versul din cap care tot răsună!! Când te pui să te culci să te mai gândeşti odată oare o să fie bine dacă scriu aşa. Când scriu mă rup de toată lumea sunt eu şi îngerul meu ce mă menţine lucid în viaţă. Îmi  spune-ţi că sunt critic şi eu am greşeli gramaticale în postările mele, sunteţi josnici, decât să mă citeşti să mă corectezi  nu o mai face, nu am nevoie de asemenea cititori niciodată, îţi place ceea ce scriu dar pozezi în cel ce nu îi place şi îmi ceri tot mai mult. Am încetat să mai scriu articole pe blog o perioadă de timp , ne mai vrând să atrag atenţie asupra mea prin ceartă,am încercat să nu răspund provocărilor ce mă atacă direct şi fără ruşine. Acesta  va fi ultimul articol prin care răspund atacurilor la persoana mea. Cei ce se simt în ceea ce am postat este fix problema voastră. Nu am vorbit de cei ce mă ajută şi îmi dau sfaturi, dar sfaturi legate de poezie şi ceea ce scriu. Cunoaşte-mi viaţa ca să mă cunoşti pe mine, da am 17 ani şi care este problema? Dacă tu la vârsta mea erai mare om chipurile şi mulţi prieteni , pe mine nu mă interesează.  E viaţa mea şi am consolidat-o cum am ştiut eu mai bine fără grija nimănui. Cică am o viaţă bună, dar nici nu mă cunoaşteţi.