Etichetă: Traiesc

Ciudat?!

iunie 11, 2018

Am tot plecat, am tot venit,
Nu știam cert care-mi este țelul
Dar m-am regăsit ciudat când deja căzuse cerul,
Când peisajul devenise sumbru, deja căzuse cerul….

Dezorientat, pierdut, încă descriam modelul,
Simțeam viața prin mine cum vrea să fugă, să scape!!
Dar eram conștient că pierdusem din palme Eden-ul…

Entuziasmat am continuat să mor, pardon, am continuat să trăiesc,
O zi mai grea ca alta, o noapte mai ciudată ca alta,
Iar eu, entuziasmat am continuat să mor,
Pardon să trăiesc.

Involuntar m-am trezit, deja sunase ciasul,
Se învârtea în gol compas-ul,
Ciudat, nu auzisem ceasu’….

Punct.

februarie 27, 2017

Hai să punem punct şi nu puncte de suspensie,
Să închidem odată fraza asta ciudată ce nu îmi dă pace.
Mult prea multe seri pierdute în detrimentul tău de bine,1940917-bxwfoyjy-6
Iar eu pierdut în mulţime, nici nu mă aduci aminte.
Ce rost are să fiu doar năluca din vise?

Şi văd atâtea trupuri, ore unde-s oamenii de-aici?
Priviri mă huiduiesc, priviri mă iubesc, mă învârt în cerc.
Toate astea-s de faţadă, ştiu că Februarie va trece sau sper,
Peste tot în jur pe bănci stau iele, este luna lor şi seara asta.

Am zis că să pun punct, gata cu aceste înşiruiri ciudate,
Noi trăim acum, mâine pentru mine nu există,
până nu văd răsăritul,
Tu poţi să pleci, să trăieşti cu gândul peste ani, gata.
Eu trăiesc acum, nu mă cunosc peste ani.

Noi suferințe

august 24, 2015

Noi suferințe mi-se arată-n cale.suferinta
Astea nu-s de astăzi, astea-mi pun sufletul pe coală.
Au trecut atâtea amintiri secate, și noi suferințe se arată.
Marea a secat și scoicile se sparg.

Prin prisma celor întâmplate, nu știu cum de mai trăiesc.
Povești de ieri, povești de astăzi…
Par toate că mă defindesc.
Dar cum de altfel, dacă eu le plăzmuiesc…

Și prin conjuctura faptelor scrise și mai apoi ucise…
Nu fac decât să mă eschivez, să scap de noi suferințe….
Mi-am petrecut nopțile în insomnii uscate și istovitoare…
Tot trecâd prin noi suferințe efemere.

Amalgam

februarie 28, 2015

Sentimente vin și pleacă, mă întreb care-i al meu.tumblr_lzmvf3RiH61r8drowo1_500

Că de-o lună încoace, nu mai știu cine sunt eu.

Am luptat și e-nzadar, ca să sper la nopți mai lungi.

Și-am căzut într-o duzină, de-amalgame și de vise…

Că nu știu care-i real sau care este ficțiune.

Tot privesc neîncetat sperând că noaptea rămâne….

Dar într-un final am realizat, că viața-mi este ficțiune.

N-am cortină să o las, rolul meu să-l dau deoparte

Ca într-un final să cred, c-am trăit doar într-o carte.

Tot mai sper la zori mai scurte și la nopți tot mai tăcute

Dar înfiecare seară se aude câte-o vulpte.

Că mirosu-i este fin, simte hoitul de departe

Că așa am tot ajuns, sperând că trăiesc în carte.

Numai una

octombrie 2, 2014

Umplând singurătatea de spaimă și fiori946387_894034977291049_3739896270687088022_n

Rescriu acum iubirea trăită rareori..

Și scriu încetul cu încetul, tot ce mi-a fost frumos.

Că lumea a fost marea,dar n-a fost cu folos.

Și las în urma mea, semnele uitării…

Printre cadavre și uitări mă-nchin acuma mării.

Să-i zac pe fund, să pier, o viață s-o trăiesc

Să nu-mi revăd vreodată,chipul pământesc.

Că-mi e dragă una, și știe c-o iubesc.

Și scriu aceste versuri,pentru că o doresc.

Umplu toată valea de spaimă și fiori

Să-i luminez ei calea, de dragoste și flori.