Doar un moment

Tot răsună în tăcere, un trist bipăit de ceas,
Se zbat secunde grele,
Şi din timp ce-a mai rămas?
Că de-o perioadă bună, zilele nu-mi dau deloc răgaz…
Între aceleaşi tăceri am plecat trântind,
Poezia mea, mă mai primeşti în gând?
Că timpul îşi cere dreptul, şi este destul de scump,
Ore pierdute-n tăcere,
Să adorm… oftând.

Străzi răsleţe mă primesc,
Răsăritul ăsta-I al meu, îl preţuiesc într-o ură morbidă,
Mă forţează să revăd culmea lumii lividă,
Umbra mea părăseşte camera sinistră…
Iar la celălalt capăt îmi răspunde speranţa,

Dar tu, poezia mea, mă mai primeşti în gând?
Nu am murit, nu am trăit,
Am fost doar rătăcit pe drum.

Amalgam

Sentimente vin și pleacă, mă întreb care-i al meu.tumblr_lzmvf3RiH61r8drowo1_500

Că de-o lună încoace, nu mai știu cine sunt eu.

Am luptat și e-nzadar, ca să sper la nopți mai lungi.

Și-am căzut într-o duzină, de-amalgame și de vise…

Că nu știu care-i real sau care este ficțiune.

Tot privesc neîncetat sperând că noaptea rămâne….

Dar într-un final am realizat, că viața-mi este ficțiune.

N-am cortină să o las, rolul meu să-l dau deoparte

Ca într-un final să cred, c-am trăit doar într-o carte.

Tot mai sper la zori mai scurte și la nopți tot mai tăcute

Dar înfiecare seară se aude câte-o vulpte.

Că mirosu-i este fin, simte hoitul de departe

Că așa am tot ajuns, sperând că trăiesc în carte.

O zi de neuitat!

215386_178454472312822_1094507349_nAm trăit să îmi aud şi eu versurile recitate de un om important,care a avut încredere în mine încă din prima clipă de când a citit o poezie de a mea, aici este vorba despre domnul George Angelescu ( Anghelescu). Un om cu o voce cum nu au mai existat şi nu cred că vor mai exista. Timid încep să vorbesc să îi arăt blogul şi poeziile mele, ma întrebat vârsta şi nu prea credea că…am 17 ani. Fiind 10 dimineaţa la noi în Canada de unde este era ora 3 seara la ei. Surprins şi impresionat de ceea ce scriu , nu a vrut să se culce până când nu a înregistrat 3 din poeziile mele, l-am rugat să se ducă la culcare, dar mi-a răspuns că nu , merit asta şi de aceea stă treaz, are încredere în mine că voi ajunge cineva. Apoi cam la 10 seara la noi şi deja dimineaţa în Canada unde locuieşte de aproape jumatate de secol, mi-a spus că au apărut poeziile, le-am ascultat şi nu mai puteam de bucurie, exact cum sunt şi acuma extrem de fericit. Prin acest post îi mulţumesc domnului George Angelescu ( Anghelescu) pentru timpul şi răbdarea şi o seară de nesomn acordată mie. Şi am urcat primele mele poezi recitate pe youtube.

În cimitir – Ionuţ Laurenţiu

Între patru pereţi- Ionuţ Laurenţiu

Speranţa – Ionuţ Laurenţiu