Etichetă: Tramvai

dă-mi

iulie 15, 2013

dă-mi o seară jumatatefata cu cartea
după amiezi minunate
dă-mi o tonă de dreptate
dă-mi iubire şi dă-mi fapte

dă-mi un sărut în cuvinte
dă-mi o frunză şi 3 ghinde
dă-mi un gând să-mi intre-n minte
dă-mi o şoaptă să m-alinte

dă-mi un stilou şi o carte
dă-mi un şut să zbor departe
dă-mi un vis s-adorm în noapte
dă-mi o viaţă fără moarte.

dă-mi un perete şi-un tablou
dă-mi un ştrudel şi-un rulou
dă-mi iubire şi fă-mi-o cadou
dă-mi tramvaiul din depou

dă-mi o noapte furtunoasă
dă-mi ploaie, nu fi fricoasă
dă-mi o pasiune frumoasă
dă-mi o bere pe terasă
dorinte
dă-mi întoarcerea acasă
dă-mi de toate, zi-mi că-ţi pasă
dă-mi o sticlă şi o masă
dă-mi mirodenii şi o tămâioasă

dă-mi universul la picioare
dă-mi toată sarea din mare
dă-mi lumina de la soare
dă-mi un gând cu bunăstare

dă-mi o foaie şi-un birou
dă-mi un pat s-adorm din nou
dă-mi o dota, hai un wow
dă-mi un geam şi-un bibelou

dă-mi o pungă cu zăpadă
dă-mi mâna şi-mi arată
dă-mi din tine o bucată
dă-mi înapoi lumea toată

Undeva în lume

iulie 4, 2013

misterAm profitat de clipa mea de linişte încercând să împing secundele la limita minutului, deşi fusesem întrerupt de trepădatul roţilor maşinilor care treceau peste şinele de tramvai. Un fel de realitate de-a mea a devenit vis.

Scrumam ţigara de la distanţă, cu boltă, în scrumiera de pe masa ce se afla la vreo 2 metri de mine. M-am depărtat puţin de ea să mă bucur de mirajul ce mi-l conferea zona în care locuiam. Jurul meu era animat de un fum gros, înnecăcios, care făcea tumbe în aer ridicându-se la cer. Apusul soarelui trăgea perdeaua de lumină peste cladirile de peste drum. Se însera. Toate bogăţiile nopţii aveau acum şansa să-şi arate colţii şi să strălucească în fântânile de prin parcuri si pe străzile din oraş.

Rămâne în tot acest peisaj doar umbra unui felinar ce se zăreşte în departare, învăluită de sunetul unui tramvai vechi şi scorojit care anunţă oprirea în următoarea staţie cu un sunet luung, ţiuitor…