Dar zilele continuau să treacă
Iar noi trăiam momente diferite și-n emisfere selenare.
Tu fericită într-o carte, eu trist într-o încăpere
Unde încap atâtea vise, că-i vraiște în gândurile mele.

Mi-am privit lacrimile și ele aveau regrete,
Dar noi ce să mai avem?
Că speranțe-aveam cu, carul,
Iar acum carul s-a rupt.
Zacem amândoi pe-un fund de mare
Unde visele se-ascund.

Nu știam cum să fac timpul, să m-aștepte și pe mine.
Că tu m-ai uitat iar el nu mă recunoștea.
Aveam fața ascunsă sub barbă, ochii îmi erau roșii de plâns,
Așteptând pe-o balustradă să mai privesc doar un apus.
Am luat strada la pas, sperând că te voi găsi…

Am luat-o la fugă pe străzile albastre înroșite de felinare
Dezorientat, numai vedeam nimic în cale.
Fugeam, fugeam de amintirea ta tot mai departe
Dar ea știa drumul și la cotitură m-a prins.
Spre casă am plecat ușor la pas, privind cum totul prinde viață.
Dimineața perfectă, pentru ce-i ce au în suflet speranță.
Dar speranța mea, este la tine și tu departe ai plecat.