A fost chiar visul meu nu imaginaţie
Îngerul
– Laurenţiu, trezeşte-te, trebuie să vorbim neapărat
Laurenţiu
– Lasă-mă să dorm, mâine trebuie să plec la scoală
Îngerul
– Stai liniştit nu vei simţi oboseala mâine dimineaţă, hai trebuie să vorbim
Laurenţiu
– Bine ,bine. Unde ai fost atâta vreme? Ştii că te-am căutat mereu? M-ai lăsat singur.
Îngerul
– Ştiu că m-ai căutat, dar tu ai fost orb o perioadă, ţi-am dat ochii mei să vezi prin ei, acum ţi-ai revenit, şi eu am venit la tine să te văd.
Laurenţiu
– De ce am fost orb? Am greşit cu ceva?
Îngerul
– Vezi tu.. ţi-ai dorit moartea… eu m-am opus la aşa ceva, aşteaptă şi tu puţin ai să vezi încă o minune în viaţa ta, vorbeai cu mine şti.. voiai o fată frumoasă să te înţeleagă pe tine Laur, nu poetul din tine şi ţi-am îndeplinit dorinţa.
Laurenţiu
– Ştiu îţi mulţumesc pentru asta o ştii destul de bine, dar .. mi-a fost greu , m-au acaparat toate gândurie, ştii că seară este zi pentru mine , şi aşteptam mereu, dar .. cu toată ploaia din jur..
Îngerul
– Hai lasă ploaia, ia şi bea puţină apă, spune-mi ce-i cu tine? Ştii că mie îmi poţi spune orice, eu
Îţi aud gândurile când nu sunt lângă tine. Eşti nervos mai mereu,de ce aşa Laurenţiu?
Laurenţiu
– Ştii că nu îmi place să ascult de multă lume din jurul meu , merg independent.. dar am greşit cerând acest lucru.. este greu de iertat, dar … mă vor putea ierta toţi pentru asta?
Îngerul
– De iertat te vor ierta, te iubesc şi ei dar şi eu şi toţi,dar aşteaptă bine?
Laurenţiu
– Aştept ce să mai fac acum, am greşit odată..
Îngerul
– Ioana ce mai face? E bine da? Am văzut că eşti cam aprins, ce te-a apucat?
Laurenţiu
– Ioana e bine, dar… am greşit trebuie să repar greşelile, ştii şi tu sunt mai multe.
Îngerul
– Ţi-am auzit poeziile , încă nu încetezi să ne uimeşti , ţi-am mai spus că o să ţi-se întâmple o minune în viaţă dinou,dar acum chiar trebuie să aştepţi,nu îţi voi da nici un indiciu despre ea. Aşa că renunţă la toate gândurile, cealaltă parte a lumii mele, te vrea dar.. nu te vor lua niciodată de lângă mine şi cei dragi tie. Şi nu uita eu nu te voi lăsa singur niciodată, o să ne vedem şi aici unde sunt eu, dar nu acum micule poet.
Laurenţiu
– De când nu te-am mai auzit spunându-mi aşa.. mi-a fost dor de tine , dar nu ai cumva un ceas? Aş mai vrea să dorm .. mai am ore la şcoală. Îi poţi spune tu pentru mine lui Ioana că o iubesc mâine dimineaţă?
Îngerul
– Ea ştie asta, dar îi voi reaminti eu , dar nu a uitat. Hai vino să te iau în braţe!
Laurenţiu
– Încă ţi-ai păstrat puful dulce , mai şti că am scris o poezie despre asta. Bine ştiu trebuie să pleci, Somn uşor dacă o să vrei să dormi.
Îngerul
– Somn uşor, o să dorm lângă tine ca şi până acum.
o9noapte 