Franjuri

Sunt doar franjuri, ce cad în urma mea,29b20-2
O cărare tăbăcită de atâtea gânduri,
Care vin și pleacă, parcă nu se mai opresc…
Și peste tot persistă, miros de căpșuni.
Iar tâmplele îmi sunt pline de rânduri….

Încerc să salvez momente, capsez în mine sentimente.
Trec dintr-o stare în alta, timpul îmi joacă feste…
Tot trece, fără să de-a de veste,
A tot trecut, fără să-mi spună o poveste,
Iar eu , prost, îi tot scriu….

Mi-se deteriorează trupul, câmpul vizual îmi scade,
O cădere lentă, mă face să simt că trăiesc,
Număr clipe pe degete, îndrug atâtea prostii pe gură,
Dar știu că voi cădea și voi râmâne o urmă.

Probabil…

Probababil timpul ți-a înghețat pleopa,
Și-ai rămas geană pe geană, fără pic de remușcare,
Ce rost are să regreți, când te lași purtat de mare?!
Fără schiță, fără plic, fără scrisoare,
Cui să o trimiți, când ești adormit pe mare…?

Zile trase prin ac, ață atât de subțire,
Sânge din sângele tău, prea mult întuneric,
Prea puțină lumină, unde duc gândurile mele?!
Este un haos, este în mine o lume dementă,
Mor pe zi ce trece, dar nu prezint regrete.

De ce să îmi descriu starea, ambrozie îmbibată cu durere.
Zăbrele, fac ca cerul meu să se întunece,
Iar zâmbete, îmi fac mintea să tresară,
Este a nu știu câta oară, când fac zi din seară.

Se apropie…

N-am mai vorbit de-o vreme, simt nevoia să o fac.save1
Mă uit în jurul meu și pustiul mă îngroapă,
Nu știu ce să-ți mai spun nu știu de o să-ți placă,
Dar îți vorbesc acum, pentru ultima dată….
Și-apăs cu greu condeiul, pe foaia asta seacă,
Un sentiment ciudat, îmi spune c-o să-ți placă….

Sufăr de insomnie, dorm din ce în ce mai rar,
Mă-nvârt  în camera prea goală, după un fus orar,
Și timpul zboară, trece, capătă orice formă,
Dar nu te conturează în bezna uniformă,
Și te-am ascuns aici  în versuri și în proză.
O muză dispărută, ce-mi stă acum în față.

Sedat de Opinacee, te văd tot mai difuză,
Mă-ntind pe-un pat de frunze, într-un Februarie tăcut,
Și sorb din călimară că-i seacă de nădejde,
Și-ajung să scriu cu smoală, orice gând îmi trece…
Că simt că se apropie un Martie mai rece.

Lucifer sau Luceafăr?

Să mai stăm de vorbă, între bătăi de secundar. wallp
Adunând minute, oricum, timpul trece în zadar….
Se propagă peste noi, ce sentiment bizar,
Alcătuind momente, parcă trăim o eternitate.
Dar într-un final, timpul, va zace și el pe spate?

Carul mare, carul mic, sintetizate atât de bine pe cer.
Le privești atentă, oare ce poți să-mi mai ceri?
Tu o altă Cătălina iar eu un alt Luceafăr sau Lucifer?
Sau tu o Emma și eu un Rotus, tu fumoasă, eu călător.
Ce sentiment de fum în piept, și nu sunt fumător.

Zile mult prea scurte și nopți exagerat de lungi.
Atâtea zăbrele în jur și sunt îmbrăcat în dungi…
Prizonier al propiei ființe, nu știu ce tot îndrug,
Las legea firii să piară, nu țin cont de semne.
Orbit de-atâtea faruri, ce poate să însemne?

Te-ai propagat Cătălina, într-un trup sfios de Emma.
Ce comparație ciudată, tu înaltă, într-un cer ciudat.
Iar eu înalt, într-o lume plată,  într-o sticlă de un litru.
Și te simt cu timpul, trecând dintr-o parte în alta,
A ființei mele aflate la răscruce.
Ce sentiment ciudat, când te vezi, pe-o cruce.

Doliu sufletesc

Am rămas într-o cameră ciudată, unde amintirile zâmbesc.
Mă trezesc în miez de noapte și zeci de voci îmi tot șoptesc.
E univerul ce conspiră împotriva mea sau poate e doar karma?
Nu-nțeleg de-unde atâta jale nu înțeleg de ce sunt trist
Că tot mor pe zi ce trece și sufletul îmi stă să plece.
Ziua trece, nu așteaptă să o văd și eu la față
Mă trezesc în plină noapte, înconjurat de mii de vise.
Te-am zărit doar într-o poză și de-atunci nu pot să dorm
Erai tu marea iubire ce acum nu o mai am.
Rând pe rând tot scriu pe foaie, mă dezintegrez precum praful.
Simt mirosul funerar, simt mirost apăsător de plumb.
Ai plecat ca un cortegiu din viața mea, încet și în urma ta ai lăsat tristețe.
Am căzut de ceva vreme în patima gândurilor…
Totul în jurul meu e negru de parcă toate țin un doliu apăsat.
Lacrimi îmi stau în ochi și în gât îmi stau noduri…
Nu găsesc cuvinte să îți spun, că de când ai plecat
Eu tot aștept în fiecare zi să mor.