Toate dormeau

Eram prin în pshihoza viselor.
Eram bucuros că puteam vorbii cu tine.
Sincer trecuse ceva vreme, de când nu ne-am văzut.
Dar gândul că știam că dorm, m-a trezit.
Și eram singur în camera rămasă mută.
Unde toate dormeau, mai puțin eu.

Auzeam la câte un ceas un tren cum venea în gară.
Șuiera atât de tare în cât părea stricat….
Nu făceam decât să-l ascult, sperând că voi putea dormii.
Și voi putea reface dialogul pierdut.
Dar liniștea era gălăgioasă și nu puteam să dorm..

Aprindeam un chibrit să văd cât e ceasul.
Este miezul nopții și toate-n jurul meu dorm.
Adormeam în fracțiuni de secundă.
Și mă trezeam să ascult trosnetul lemnului.
Eram atât de ofticat că nu puteam dormii.
Dar eram mai trist că nu îți puteam vorbii.

Filme

tumblr_mciuaiVaHg1rjdka8o1_500ce-ar zice o piatră dacă ne-ar vedea iubindu-ne?
ce-ar spune un gard dacă am trece de mână pe lângă el?
ce-ar zice un tren de-aș coborî din vagon și m-ar vedea îmbrățișându-te?
ce-ar spune o poveste dacă ți-aș spune-o în șoaptă într-un carusel?
ce-ar zice un curcubeu în alb negru dacă noi l-am colora?
ce-ar spune o barcă pe apă dacă am ridica ancora și am pleca?
ce-ar zice o seară de vară dacă ne-am îmbăta?
ce-ar spune buzele tale dacă le-aș săruta?
ce-ar zice un munte dacă l-am coborî cu privirea în ceruri?
ce-ar spune un poet despre noi în pasteluri…
ce-ar zice un om când ne-ar vedea cochetând împreună?
ce-ar spune o unghie când încerc să te mângâi pe mână?
ce-ar zice o emoție când vreau s-o transform în iubire?
ce-ar spune o ureche când aude doar șoapte sublime…?
ce-ar zice un val ce adâncește marea-n mistere?
ce-ar spune inima ta dac-aș face-o să zbiere?
Te rog, tu răspunde-mi, nu mă lăsa în tăcere…

Comparație

Tu.. viaţă , m-ai adoptat fără să ştiu…umbra_2_70414500

M-ai ţinut pe picioare,fără să-mi spui

Că într-o zi,ai să te superi pe mine

Şi ai să pleci,şi mă vei lăsa…

Printre aceste ruine.ce-s vechi de ani întregi

Şi doar pe mine, tu nu vrei să mă înţelegi

Când suflete omeneşti,rănăsc fără să vreau

Când luna moare,îi dau viaţă de la mine

Că doar pe ea o vreau în seară

Să îmi vorbească şi să mă asculte

Că-s atâţia oameni ce dorm,dar eu sunt hoinar

Precum o frunză din pom,cad în nean

Fără să ştiu că-i bine sau că-i rău

Eu îmi ucid sufletul,să mă scap de acest infern

Că-s poetul,ce aşteaptă un tren,ce nu mai vine

Ce-are are o întârziere ce nimeni nu o ştie

Dar am sentimentul că are să vie,cât de curând

Tu…viață,îmi ești umbra revărsată peste pietre

Și eu sunt omul ce este…este scris în acestea.

Maratonul

tumblr_mtp41zCdRh1qkhbx8o1_500Am pierdut multă vreme în ultimul timp nefăcând nimic. Asta din cauză că am avut aproape o lună în care dormeam mai puțin și lucram ceva mai mult. Am avut ceva proiecte de terminat, câteva zeci și sute de formule și foi de învățat aproape pe de rost, adică trebuia să le știu cât de cât, să pot să trec ceva examene. Pe scurt, facultatea mi-a cam ocupat rutina de zi cu zi, astfel mi-am neglijat principalele activități care le făceam de obicei.

Nu prea am mai scris nimic în ultimul timp, de poze nici atât nu m-am ocupat, băute n-au mai fost, nici ieșiri prin cluburi de asemenea. Trebuie să revin în forță. Am vrut sa vizionez și niște filme, dar nici activitatea asta n-am prea desfășurat-o cu prea mare tragere de inimă. Nu m-am prea simțit în largul meu în ultima vreme, deși nu au fost multe motive să fie asa. Ce-i drept, am fost destul de bine dispus, cum sunt de obicei când dau de necazuri.
Trebuie să revin și abia aștept bine meritata vacanță ce va să vină, să mă întorc acasă la familie, la băieți. Păcat cu vremea asta pe care eu o disprețuiesc din cauză că e frig, iar eu urăsc frigul și din cauză că nu ma pot plimba o zi două cu mașina măcar. Nu mai e așa mult. Hai, să vină trenu ăla odată să mă ia de-aici și să mă ducă înapoi acasă că tare mi-e dor de vremurile bune în care chiar mă distram, nu stăteam închis în cameră și nu făceam nimic decât să învăț și să stau pur și simplu.

Barbie & Chen

Eram dup-amiaza, noi doi pe peron

Aşteptam să vină trenul vagon cu vagon

Eu aveam doar un troller, bagajele tale erau în formaţie

Gara era plină, de restu’ făceam abstracţie…

După 5 minute de mers pe trotuar

Trenul venea şi ne trezim pe culuar

Ne căutam compartiment. Era chiar complicat

Mi-a dat bătaie de cap. Dar m-am calmat repede

M-am aşezat pe scaun visând un lac imens, plin ochi cu lebede

Am adormit în braţele tale şi de-atunci înainte

Mă mângâiai pe mână şi-mi alergai prin minte.

Ai obosit la un moment dat şi-am facut schimb de loc

Era aşa cald, căci simţeam cum iau foc!

Timpul trecea, tu învăţai la chimie şi bio

Acuşi ai examen, da’ ştiu că o sa îl treci cu brio!

Tu erai un fel de Barbie, eu un fel de Chen

Ieri rătăceam în acelaşi parc, azi în acelasi tren

Şi toata treaba asta cu noi doi mi se pare chiar tare

Când suntem împreuna orice problema dispare!