Toate dormeau
Eram prin în pshihoza viselor.
Eram bucuros că puteam vorbii cu tine.
Sincer trecuse ceva vreme, de când nu ne-am văzut.
Dar gândul că știam că dorm, m-a trezit.
Și eram singur în camera rămasă mută.
Unde toate dormeau, mai puțin eu.
Auzeam la câte un ceas un tren cum venea în gară.
Șuiera atât de tare în cât părea stricat….
Nu făceam decât să-l ascult, sperând că voi putea dormii.
Și voi putea reface dialogul pierdut.
Dar liniștea era gălăgioasă și nu puteam să dorm..
Aprindeam un chibrit să văd cât e ceasul.
Este miezul nopții și toate-n jurul meu dorm.
Adormeam în fracțiuni de secundă.
Și mă trezeam să ascult trosnetul lemnului.
Eram atât de ofticat că nu puteam dormii.
Dar eram mai trist că nu îți puteam vorbii.



