Dedesubturi
Nu pleacă, nu ține
Nu mai revine.
Sub frunze albine,
Sub trenuri șenile,
Sub ceruri senine
pun pixul pe foi
cum puneam în zilele mele mai bine…
da-n zilele mele mai bine
nu trebuia să fi tras cu bile.
când intram în ofensivă globală
ne cocoșam inamicii ca pe cămile
drumu-mi pribeag rămâne la fel
același chin, același exces de zel
devin oglindirea aceluiași țel
până la epuizarea ultimului servețel
da’ viața-i sănătoasă, frumoasă, kaki
poți vedea asta în fiecare zi
când ieși la lumină poți trăi fantezii
la mare, la munte, la tropice, printre litchii 🙂

