Contrariu
Iubesc durerea asta ce-mi venerează trupul,
Contemplez asupra faptei, refuz să cred ce văd,
Apostrofez fiecare strofă cu gândul că te regăsesc,
Dar tu ești plecată, bă tu ești pierdută!!
De ce te mai regăsesc în mintea mea difuză?!
I-ați amintirile și pleacă, du-te în lumea ta distrusă,
Eu sunt Rotus, extrem de confuz.
Trăiesc la granița vieții, nu înțeleg unde mă situez,
Populația asta mă reneagă, pământul își schimbă rotația,
Polii se topesc, ghețarii se sfărâmă,
Iar eu umblu de nebun pe străzi, cu foile în mână.
Nu țin cont de ce se-ntâmplă, știu că o să mor,
Clipa asta-i aproape, o simt, o văd, o gust.
Cad bulgări de plumb din ceruri,
Bat clopote în disperare într-o orecare sărbătoare,
Astea-s cuvinte blasfemiatoare, știu că tot greșesc,
Dar undeva-mi este balanța, ce-mi cântărește faptele trupești,
Curând se va rupe, și-mi va dovedii contrariu,
Că sunt atât de nebun, crezând că scriu, când eu de fapt trăiesc.
o9noapte 