Mi-ai ucis somnul de parcă nici nu a existat

Mi-ai lăsat viața asta de parcă-s dezorientat

Că nu văd orizonturi, chiar de le am în față

Nu mai înțeleg nimica, chiar de totul este clar

M-am ucis involuntar și acum parcă regret

Că nu ți-am spus că ești frumoasă precum un epitet

Că ești atât de mare și prin valuri mă cuprinzi

Că tu ești marea ce-a albastră ce în minte ne pătrunzi

Nimeni nu-i ca tine și ochii ne inunzi cu lacrimi

Și cui îi pasă că astăzi dorul ma cuprins

Că luna e departe și stelele sau stins.

Că nebun fiind o lume am umblat și tot nu te-am găsit

Iubirea mea frumoasă, de ce tocmai tu te-ai stins ?

Dar parcă tot mai tare dorul mai cuprins

De când de-atâta vreme eu nu te-am atins….

Și stau întins cu sufletul privesc spre stele

Și știu că și eu cândva voi fii una dintre ele .