Leagă-mi…

Leagă-mi ancora de gât și aruncă-mă în mare.
Să mă scufund odată cu sentimentele primare….
Că-n lumini selenare apa prinde viață
Și-n adâncul ei se îneacă o ultimă speranță.
Leagă-mi ancora de gât și aruncă-mă în mare.
Lasă-mi sufletul să plece, n-arpinde lumânăre.
Calea mea-i întuneacată cum a fost de-atâtea ori.

Du-mi trupul departe, dezleagăl de fiori
Iubește-mă ca altă dată chiar de ar fi să mori.
Sentimentele tale mi-au devenit străine,
Ca o pasăre ce tot zboară, că nicăieri îi este locul…
Și-apoi să-mi anesteziezi trupul să uite ce îl doare
Apoi să-mi servești otravă să uit că mai exist.
Că port blestem de viață pe umeri-mi tăiați.

N-am vrut iubire de la frați că a ta mi-a fost de-ajuns.
Dar iubirea-ți era trecătoare,mă doare că nu mi-ai spus.
Am omis să-mi scriu durerea, căci lacrimile-mi stricau lucrarea.
Dar asta mi-a fost soarta ca să lupt cu ce nu pot uita.
Și în adânc de mare, oamenii prind viață…

Liniştea furtunii

E atâta linişte-n furtună se aud doar paşii meiunknown_by_sk1zzo-d5qjbw0

Grăbiţi pe un drum de piatră şi pământ

Şi la adăpostul pomilor aud greierii cum cântă

Că prin atâtea cărări doar mintea mea se uită

Şi prin picături de ploaie rămâne doar o foaie

La margine de câmp, descriu uimit pustiul ce se propagă

Stau întins pe-o vraiște de vreascuri și de paie

Ca o liniște ce devine stapână-ntr-o tornadă

Nu văd la orizont ce nu aud în apropiere

Simt doar un freamăt, o șoaptă, o mângaiere

Atunci când stejarii se aplecau să salute magia dimineții

ploaia învolburată mai scutura din nopțile tristeții!

Poezie scrisă în colaborare cu Hetealx