Etichetă: Unde

Ne cunoaștem?

iulie 20, 2016

Marea se strivea de țărm și noi odată cu ea.
Priveam uluiți trecutul, de ce fac și eu parte din el?!
Nu te cunosc, nu ne-am cunoscut vreodată, dar ne vorbim,
Ce joc ciudat al sorții în care ne tot învârtim,
Și cu toate că suntem străini, te simt în coastă…

Sunt așa de pierdut, nu mai văd o urmă de cărare,
Peste tot este fum, unde mă aflu oare?
Strigă-mă, ajută-mă cumva, știu că mă vezi.
Scapă-mă de aici, ajută-mă cumva!
Fă ceva să ies de aici, că nu știu unde sunt.

Am atâtea rânduri goale, atâtea călimare seci,
Nu știu ce se petrece, tu pe unde ești?
Ciudat, te tot strig atât, te scriu, te chem,
Dar nu am nici o idee cine naiba ești.
Și oare de ce te tot chem atât?

Ai vrut să mă ucizi

septembrie 8, 2015

N-ai înțeles tăcerea mea și ai vrut să pleci.azi-vreau-o-pauza
Frunze cărămizii ți-se așezau în cale….
Și-n tăcerea nopții ai plecat,
Fără să spui unde s-au când te vei întoarce…

Poate că-i doar vreme sau eu sunt nedormit.
Dar soarele-i departe și luna n-a mai venit….
Nopți ursuze cu vise amare și coșmaruri morbide.
Și-n jur persită toamna cu iz de melancolie.
Mă fac să scriu pe nimbul îngerilor păzitori.

Aripi domoale mă încălezesc în ploi reci de toamnă.
Mâinile tale catifelate sau transformat în crengi.
Nu vrei să mă mai vezi nu vrei să mă-nțelegi
Că sunt poet și din dragoste trăiesc…..
Dar tu vrei să mă ucizi.

Haos

martie 4, 2015

N-am mai scris de ceva vreme…

Mă simt mult prea pustiit de mine.

Lovesc cu patos ziduri ce îmi stau în cale

Rog uși să se deschidă, dar fără nici un semn.

Amestecate arome par să mă cunoască

Un poet mult prea mahmur într-o lume trează.

Voi pe mine mă mai știți…

Eu nu vă recunosc și nici nu îmi doresc,

Prefer lumea mea nemuritoare, prefer locul meu creat.

Că pământul vostru, de Lucifer e controlat.

Nu înțeleg omenirea, nu înțeleg furia mea trupească.

Nu înțeleg ce e cu mine, boala asta e năpastă.

Atâtea amintiri de-odată, atâtea lacrimi din senin.

Aș vrea să știu unde mă duce, apa venită de la deal.

Căutare

iulie 8, 2014

Şi-a mai trecut un timp şi-a mai trecut o vreme306552_389601527770333_1149042912_n

Şi-s doar urmele mele peste aceste veştede nuele

Căci ele-mi ştiu povestea, eu chiar am uitat-o

Atât de mult m-am renegat că m-am alungat departe

Fără gânduri, fără carte,fără ale tale şoapte

Pribeag privesc… cum lumea se scufundă…

Sub propria ei măiastră umbră,căci şi i-a sa săturat

Că de-atâta veşnicie, eu tot umblu  eu tot caut

Ceva ce n-am să mai găsesc, curând? Sau niciodată?

Unde?Când? Iubita mea… de ce-ai plecat?

Atâta vreme mi-a luat,să încep să realizez.

Că tu mă cauţi unde eşti,iar eu din ceruri te privesc.

O stea și o iubire

aprilie 26, 2014

Și locul unde steaua-mi cade10287086_662738320465291_906697596_n

Cerul  începe a plânge

Că locu-mi pe pământ,acuma se distruge

Cu lacrimi și cu patimi ducli,eu te sărut iubire

Și-mi iau acum adio prin trăznete și valuri

Că părăsesc acest tărâm de oameni și balauri

 

La sântul tău iubire,amintirile-mi adun

Și mi-le-n chid în suflet ,ce acuma-i fum

Și plec în dulcele-ntuneric,plec cu gânduri efemere

Că n-am avut în astă lume,nici palate nici castele

Și steaua mea din tâi acuma se jelește

Își scutură tot praful, că alt stăpân nu mai dorește

 

Pe pământ privește-ntruna, răscolește chiar și bruma

Să-mi zărească pasul doar vocea să-mi mai audă

Nu înțelege că astăzi eu m-am stins, și ea odat cu mine

Că asta-i datina lui Dumnezeu, să murim cum se cuvine

 

Tu stea de nu cobori,măcar calea să îmi luminezicalvarul1

Să-mi ții iubirea vie în colțurile tale verzi

Precum mi-erau și ochii, un verde spre căprui

Că asta-i datina lui Dumnezeu să ia ce-i place Lui.

 

Și acum o lume e ferice iar altă stă să pice

Că oamenii ce mă iubesc din groapă vor să mă ridice

Ce lacrimile lor mai rău mă-ngreunează

Aș vrea să le vorbesc, dar vorba-mi este goală.