Bătăile din uşă….

Se auzeau bătăi în uşă, era o linişte deplină.
Se auzeau paşi pe podea, am crezut că eşti tu…
Era mult prea devreme să te trezeşti, nu simţeam miros de cafea.
Tot aşteptam să mă săruţi, te simţeam lângă mine.
Dar simţeam că ceva te reţine.

Prea multă linişte în această gălăgie.
Ezitam să deschid ochii să te văd pe tine..
Aceleaşi bătăi în uşă îmi tulburau starea latentă.
Tu erai lumina mea în toată această beznă.

Te-am strigat, te-am auzit când mi-au spus că eşti aici.
Era ciudat, erai doar tu şi bătăile din uşă,
Îmi spuneai să nu deschid să mai rămân cu tine.

Dar m-am decis să mă ridic ca să deschid,
Am deschis ochii şi te-am pierdut pe tine….
Apoi am deschis,
Am oftat.
Şi ţi-am urat, bun venit singurătate.

Toamnă

A venit toamna și din pomi cerne tristețe.black-and-white-butterfly-Favim.com-718598
Se-ntinde ușor către apus și-l îmbolnăvește…
Îl huiduie să plece și-și stinge focul dârz ce-l arde.
Și lasă peste tot în jur doar frunze de mătase.

Văd fluturi ce pleacă în stoluri, de parcă mâine mor..
Și rămân în urma lor privindu-i cu tristețe.
Aștern în gândul lor atâta tristețe cu privirea.
Și-n calea lor ce-a dreaptă se vede nemurirea.

Poate au plecat din timp sau n-au mai vrut să steie.
Și îi descriu așa frumos, vezi ce frumoși sunt femeie?!
Nu le plâng de milă îi plâng că nu-i mai văd…
Toamna asta-i rece și eu simt că mor.

Ăștia da oameni

Asta e lumea în care trăim? Am ajuns să merg cu mașina pe drum și să nu depășesc mașini ci oameni care pur și simplu merg pe carosabil cu bună știință, dai clanxoane să îl fac atent, dar pe cine să faci atent? Că se întoarce, se uită la mine și îmi face semn să trec? Păi în pușca mea trotuarul pentru ce mai e mă frate… Hai să mergem toți pe carosabil pe jos și cu mașinile mergem pe trotuar, că asta e logica umană mai nou. Pe drum cu prioritate astatrebuie să opresc pentru a evita un accident cu un terminat care nu știe semnele de circulație care el întoarce pe interzis plus trecere de pietoni, cu poliția la câțiva metrii distanță, la o trecere de pietoni o femeie în vârstă merge aparent normal pe trotuar, reduc viteza, când deodată o văd că o ia la sănătoasa pe trecere, mă uit la ea și nu îmi dau seama de ce îmi face semne că-s nebun și un alt bătrân aleargă până în fața mea și apoi se oprește pe trecere și nu înțeleg de ce s-a oprit în loc. Înțeleg că trecerea este pentru pietoni că și eu la rândul meu sunt un pieton când nu sunt în mașină și recunosc că am trecut la ureche de câteva ori prin fața morții pentru că șoferi cu experiență nu deosebește un drum de orași cu o autostradă sau un circuit auto. Ce să mai zic când un țigan îmi face semn că el are prioritate, prioritate a avut și flegma mea când a intrat fix în mașina lui, pentru că avem boxe în mașina mergem cu geamurile deschise, ghinionul lui. Iubesc la nebunie când unii opresc spre a îmi face observație și fiind tari în gură mă duc spre ei și imediat se suie în mașină și pleacă.  Nu înțeleg unii șoferi, frate vezi că sunt începător dar așa ai fost și tu frate, de ce îmi tai calea, de ce mă forțezi să intru în șanț pentru a nu intra tot tu în mine, de ce? Îmi vezi acel semn distinctiv (!) mare și galben și ce zici – ehhh ăsta e începător nu știe- da până iei tu decizia de a pleca din loc și a-mi tăia calea să știi că eu nu stau pe loc și imediat ajung lângă tine și trebuie să opresc spre a nu face accident. Am recunoscut de multe ori că daca aș fi fost singur în mașină unele impacte nu le evitam, doar ca să văd dacă cel de vină oprește sau continuă și el. Înțeleg că aveți bmw-uri, mercedes și alte mărci sofisticate și eu am dacie 1310 dar asta nu înseamnă că mașina mea nu merge, chiar merge mai bine decât altele. Dar prostia omenească nu încetează a mă uimii pe zi ce trece.

Pe suflet

Pe suflet îmi stau toate tapițate adânc în coajă fluturi

Sufletu-mi rănit deja tânjește după medicament

De ce tu îngere m-ai lăsat să mă rătăcesc de mine

Zile dincolo sunt sigur că n-am să am deloc

Sufletu-mi e negru fără lumină pe vecie

Te rog să mă ierți că scriu așa de târziu

Dar nu știu cum să fac din noapte zi și să zâmbesc

Întunericul ăsta încep să îl detest, și doare

Că nu mai văd nici măcar o rază de soare pe cer

Ochii îmi sunt încleştaţi de lacrimi,ce nu se mai opresc

Fug așa de departe de întunericul ce-mi acaparează privirea

Te implor iubire,aprinde tu lumina,că e tare întuneric

Temerile mi-au prins viață în acest abis neînchipuit vreodată

Doamne,îți cer să mă mai asculți măcar odată….

Lasă-mi inima să bată în altă parte și dragostea să nu-mi plângă

Păgână-mi este rugămintea,doar asta-mi mai crede mintea

Oraşul măştilor

De ce să mă  trezesc într-una şi să plec pe străzi600930_143116629210798_1279946980_n
Unde-s oameni cu diferite măşti ce stau la pândă
Ce te fixează din priviri şi te admiră din cuvinte şi te ademenesc
Într-o lume ce nu va exista niciodată pe acest pământ
Te cheamă sub diferite chipuri, sub diferite măşti de diferite culori
Parfumuri dulci ce te îmbată în mijloc de stradă pustie, fără pic de om
Parcă sunt mirese transformate-n demoni  îmbrăcate în straie de  îngeri
Să cutreier pe străzi pe sub clădiri ce-s zgârie nori,ce subţiază stratul de ozon
Şi eu mă simt un prizonier în propria-mi lume prinsă între lacrimi şi zâmbete mărunte
Sunt poet şi-aş  vrea să stau pe vârf să vă văd cum staţi şi înduraţi iertare
Căci Dumnezeu e cel mai mare şi îi cer cruţare
Ah lume asta pe zi ce trece creşte dar mai repede moare
Hai să aprindem o lumânare dar nu pentru cel ce nu va mai trăi prin cuvântăroare
Pentru pasărea ce cade arzătoare îngreunată de glonţul ce-i curmă viaţa
Îmi simt gâtul strâns în laţ şi se strânge tot mai tare în jurul lui
Mă simt sufocat de fum de ţigară şi miros din diferite derivate din ţiţei
Oh e vai şi-amar de ochii mei , când îmi văd lumea cum se prăbuşeşte
Şi eu om de rând simt cum mă strecor prin crăpături să caut fericire
Oameni ce poartă măşti precum clownii de  la circ şi te mint uşor
Şi păseşti pe covor de  vorbe  bune şi se termină totul cu
A fost un băiat bun .