Etichetă: Vant

Fără titlu

aprilie 21, 2016

Am alergat în contra timp, crezând că e mai bine.
Trecutul se-ntorcea, era un bumerang purtat de vânt.
Lumini îmi străpungeau privirea, claxoane mă surzeau….
Un țiuit mă ținea treaz, când trupul se pregătea să cadă,
Eram doar eu, sedat, anesteziat, căzut pe balustradă.

Priviri mă cunoșteau, doar una era străină.
Era o graniță ciudată, sensuri unice, doar eu pe contra sens.
Foi în jur cădeau, erau zeci de poezi, erau zeci de amintiri,
Le răsfoiam pe toate, dar pe tine nu te găseam, unde te-ai dus?

Emma, scoate-mi acele din vene, hrănește-mi trupul cu tine,
Ridică-mi membrele amputate, mișcă-mi ochii verzi.
Zdruncină-mă, lovește cât poți tu de tare,
Dar, doar fă ceva, și învie-mă la loc.

Amărăciune

noiembrie 23, 2015

Erau doar frunze în jur, călcam pe covoare imaginare.
Tăcerea era atât de sumbră și vântul era pustiu.
Aerul mult prea sec și fără un gram de vlagă.
Mă sufocam privind amărăciunea din jur.
Și pe unde mă uitam erau doar morminte.

Un soare mult prea rece încălzea o marmură ciobită.
Păsări tot dădeau ocol cu aripile triste.
Și golul din priviri îmi inunda fața de lacrimi.
Că prin aceste locuri poate zac și eu.
Și pături de frunze stăteau peste morminte.

Spune tu vânt înghețat, pe unde ai trecut ?
Ai văzut așa tăcere și așa morminte?
Că-n viziunea mea toate-s mărunte, nimic nu-i cum pare.
Covoare de frunze stau imaginare.
Și-n piatră stau persoane de odinioară….

 

Rod uscat

octombrie 13, 2015

E doar starea asta ciudată ce îmi conturează starea.kevin_daypale_mists
Amintiri efemere, trec de-a valma prin ochii mei.
Iar sentimente primordiale se sinucid de dorul ei.
Și vremea de-afară, varsă lacrimi, lacrimi de clei….
Pe când pașii mărunți se depărtează de mine.

În umbra felinarului ce arde, ce tremură de frig.
M-adăpostec de veșnicia pe care mi-o vrei….
Și astăzi e treișpe Octombrie și e trecut de trei.
Bate un vânt puternic, peste ochii mei.

Am transpus singurătatea într-un mod mai crud.
Ne coptă fiind iubirea, m-am mulțumit cu ce-am avut.
Dar poate asta-i vrut, să-mi usuci rodul iubirii ce încă nu s-a prins.
Și-a putrezit ca mine, de dragoste și dor.

Resemnat

iulie 24, 2015

tumblr_msw41vRfud1qgf19bo1_500Resemnat chem întunericul să vină, să pot sta treaz….
Căci ziua este putredă și emană un miros ciudat sub soare.
Iar eu tot bat poteci la pas cu aceleași gânduri de odinioară.
Când străzile sunt pline, mă ascund sub o umbră de tei
Privesc oameni ce trec și ei mă petrec cu ochii…
Alții mă-nțeleg și se opresc în loc și-mi zâmbesc
Alții nu-și dau seama unde sunt și în continuare trec.
Iar eu la sfârșit de zi, chem întunericul să pot sta treaz mai bine…..

Ochii-mi sunt roșii, am atâtea nopți nedormite.
Tot scriu de zori, dar zorii sunt astupați de ploaie
Penița-mi alunecă peste foaia umedă, iar eu scriu degeaba.
Picăturile reci îmi sărută cu patos fiecare vers
Și cad de comun acord să se sinucidă de-atâta dragoste oarbă.

Așa îmi șterg zilele cu buretele
Si raman în urmă urme-ale nimănui
Mă numesc ploaie, vânt, nori și cer, într-un cuvânt natură
Căci natura lucrurilor nu se găsește prin pahare cu cianura zilelor…

Poezie scrisă în colaborare cu ionutbill

Ascunsă

iunie 28, 2015

Am răscolit multe amintiri, sperând că te găsesc.
Am căzut de mii de ori, crezând că ești sub flori…
Marea în lung și lat, am luat-o la pas.
Crezând că ești naufragiată pe un vas.
Am luat stelele în palmă, crezând că ești tu una
Mi-a căzut pe umeri bruma, și-am zis că-i mâna ta.

Poate rău te caut, de aceea nu te-am găsit
Că livezile sunt mari și eu m-am rătăcit.
M-am lăsat purtat de vânt, și te-am tot căutat
Printre lunci și văi, prin câmpii și dealuri…….
Dar poate marea m-a mințit.
Sau poate n-am căzut de multe ori
Și tu stai undeva ascunsă sub flori…

Atâtea amintiri zboară precum un stol de fluturi
Iar eu mă prind de-un singur fir, să le țin urma…..
Și-n jurul meu zac umbre și cenușă….
Mă simt atât de singur și de renegat.
C-am tot zis că te caut și nu te-am mai căutat.