Vântule ce plângi prin vreme

Şi gemi pe afară plin de tăcere

Cerul lacrimile acuma ţi le cerne

Şi răcoarea ta aduce numai mângâiere

Crengile pomilor ale tale mâini grele

Răpuse de durere, căci tu tot vii şi pleci

Cu prietenul tău timpul tu mereu te întreci.

Printre versurile mici şi rimele mai reci

Toate gândurile tale aicia tu le treci.

 

Lacrimile’mi sunt cernunte de timp

De mână cu tine încerc să mă prind

Să dispărem amândoi odată cu vremea

Sa găsim o soluţie să învingem lenea!

Să alergăm prin deşertul de stele

Să plantăm un copac în livada de mere

Să stăm jos pe-o bancă la scara unui bloc

S-aprindem o ţigară, să ne poarte noroc!

 

Pe stradă, pe apă, în aer şi prin frunze

Să ne simţim bine, totul să ne-amuze

Adună-ţi toate visele şi bagăle-ntr-o pungă

Puneţi o dorinţă, dar nu foarte scurtă, ci una mai lungă…

Să se-ndeplinească cât mai repede

De-asta stam aici, tu cu mine prietene

Aşteptăm un miracol de la Dumnezeu

Nu cred că e uşor, dar nici foarte greu…

      Poezie scrisă în colaborare cu Hetealx