21

Şi am ştiut că timpul trece, oricât mi-ar fi de greu.
Nimic nu ar să se lege, cât timp am să le leg chiar eu…
Că funia este groasă şi timpul tot mai greu,
Balanţa unde să se încline când într-un taler sunt eu?!
Şi clepsidra de cine să asculte, că putere nu am…

Las totul să se scurgă pe streşini în mijloc de vară,
Nimic din ce-am avut nu se mai întoarce, am rămas doar eu.
Rotus, călător, cu multe vise-n geantă,
Şi cu bucăţi din mine, prin viaţa unor fapte…

Puterea stă în mine, de a îmi schimba prezentul,
Dar cu ce folos?!
Că drumul pe care merg devine mai anost.
Iar prafurile astea mă fac să lamentez,
Oare ce se petrece, oare de ce oftez?!
Mă simt de parcă douzeci şi unu de ani am fost mut.

Din gară, cu dragoste

tumblr_mh3vwty7iz1rd5ejfo1_540îmi cade lacrima pe umărul durerii
deși un tren te-așteaptă să îi calci vagonul.
un lăutar te-așteaptă-n gară să îi asculți acordeonul,
iar eu te-aștept c-o floare-n mână la umbra verii…

tu te pripești și-ncepi sa cânți
nedându-mi seama de unde-ai apărut
dansezi și-ți unduiești privirea pe mine de parcă m-ai văzut
și cum nu mă vezi tu continui să cânți…

și te oprești o clipă în timp ce eu transpir
crezând ca m-ai zărit departe pe peron
dar nu eram eu, era un oarecare om
eu eram lângă el, gălăgios ca un public în delir.

atunci când îmbarcarea și-a strigat apelul
atunci începea haosul și drama
si nici măcar atunci tu nu îți dădeai seama
că m-ai pierdut de parcă eu aș fi fost trenul…

Drum de seară

Te rog scaldă-mi privirea prin zâmbetele tale.
Nu-mi lăsa gândul cel bun să plece spre mare.
Strânge-mă la piept și ucide-mă cu mâinile goale.
Că port pe umeri, urmele lacrimilor amare….
Tu nu știi că vreau ca din pustie să te întorci.
Că nu-și găsesc nici rostul nopțile prea lungi
Iar zilele din vara au devenit mai reci.
Am rupt scrisori de-amor, ce le trimeteam în seară.
Iar spre dimineața veneau la mine-n poală….
Cu vorbe goale umplu timpul pierdut
Încerc în disperare să evadez din trecut.
Te rog în ceas de seară în cale să îmi ieși
Să ne pierdem timpul aievea să ne spunem povești.
Că te-am pierdut prin vise și nu te mai găsesc.

Vară, mare, proiecte noi și distracții

tumblr_n2uzadt2Yz1tnlkgpo1_500Eu și brigada am cam încheiat socotelile cu școala și cu facultatea pe acest sezon și așteptăm vara să batem palma pentru noi afaceri. Singurul lucru pe care l-am neglijat în ultimul timp a fost scrisul pe blog și scrisul în general din considerente specifice: timpul. Acum am mai tot ce am nevoie la dispoziție ca să dezvolt noi idei într-un timp scurt, noaptea în special. Am niște proiecte interesante pe care vreau sa le dezvolt în scris și nu numai.

În al doilea rând vreau să mă angajez să pot avea libertate de mișcare totală, să am bani să merg la mare, să-mi cumpăr una alta, să particip la chetele zilnice pentru o bere la terasă sau într-un balcon deasupra soarelui. Dar cel mai important vreau sa merg la mare cu gașca și să mă distrez cel putin la fel de bine cum am făcut-o în ultimii 2 ani de zile. Destinația e Costinești, ca în fiecare an, distracția e garantată și ciobăneala asigurată. Trebuie doar să rezistăm vreo săptămână fără să dormim prea mult și să ne dăm peste cap.

În rest aștept să călătoresc cât mai mult cu mașina (asta pentru ca îmi place să conduc foarte mult) cu toți prietenii mei pe oriunde aș putea. De asemenea, un procent mic din zilele de vară aș vrea să îl rezerv pentru învățat, mai exact pentru câteva materii de la facultate (RM, AutoCad, Catia) ca să pot să îmi continui ascensiunea mea ca inginer în devenire 🙂

Întuneric sec

Trec  zilele precum o apă limpede de vară1743347_618531598219297_328435534_n

Mă simt de parcă-s o pasăre călătoare

Străbat zările fără pic de teamă

Mă simt, de parcă-s vânt,că-i simt pe toţi aproape

Că în mijloc de noapte,drumurile-s pustii

Doar autobuzele trec,şă-ţi de-a de ştire ca să ştii

Că oraşu ăsta-i umbră,şi că-s unul din sufletele vii

Că praful se ridică,doar la zâmbete de copii,

Cu toate amintirile astea,moartea mă va năpădii

Să mă-nvelească într-un adamic întuneric sec

Precum e lumea asta pe care o privesc.