Alte plăceri

Nu îmi place cumsecade că se dă greș prea des.
Nu îmi place cum se urcă direct în Mercedes.
Toți cad sub aceeași frunză când se ofilesc castanii
Și stau să se scurgă apa ca să înflorească banii…

Aprind focul în cuptoare să mai frigă din orgolii
Ard problemele în viață, dar le sting cu un Peroni.
Merg în zig-zag după fapte de parcă mă iau la țintă
Se dau în spate la ceartă, dar se-aruncă la placintă.

Sunt greșeli des întâlnite, și eu procedez la fel.
Vorbesc de viața în sine, nu de viața de bordel
Și-mi refac o cinste mie, dup-atât-amar de vreme
Poate mai rămâi o noapte dup-a cincisprezecea bere…

14.08.2017.

Ce subiect să aleg, ce vrei să-ţi mai spun?
Singurătatea-i cu mine, dar asta o ştii şi tu..
Nu contează unde sunt, nu îţi răspund acum,
Dar asta este doar o altă scrisoare de rămas bun.

Nimic nu mă mulţumeşte, de la o vreme nici tu,
Asta nu-i calea mea, sigur sunt pe alt drum,
Semenii m-au minţit, cum ai facut-o şi tu….
Dar nu-i nimic, găsesc eu altul mai bun.

Nu îmi plâng de milă, o fac îngerii destul,
Nu are rost să-ţi spun ce se petrece, nu o să înţelegi,
Şi mă priveşte cu milă şi încearcă să mă liniştească,
Dar în oglindă se reflectă doar carcase goale.

Şi te-am simţit aproape, mi-te-ai ascuns sub piele,
Un ac subţire, mă face să te simt,
Dar degeaba, că până şi pe opiacee, tu nu mă mai iubeşti.

De 20

Călcam fără să vreau viitorul în picioare,download-1
Femei de-o seară mă făceau să înţeleg viaţă.
Că tot ce te iubeşte, dispare într-o secundă,
Iar tu rămâi al nimănui pentru o perioadă lungă…

Las doar fumul să-mi inunde mintea, mâncată de boală,
Caut răspunsuri din trecut, dar le ştiu de-o primăvară.
Că toţi care mă ştiu, m-au uitat la o oră de amiază,
Ora s-a dat inapoi, dar noi mergem înainte ca o odinioară.

Şi trec furtuni pe macadam, iubesc această vreme,
Îmi face sentimentele să moară iar eu le scriu pe foaie,
Sunt un nebun de 20 născut la început de primăvară…
Care stă seară de seară, pe-o bancă lângă mare.

Ai vrut să mă ucizi

N-ai înțeles tăcerea mea și ai vrut să pleci.azi-vreau-o-pauza
Frunze cărămizii ți-se așezau în cale….
Și-n tăcerea nopții ai plecat,
Fără să spui unde s-au când te vei întoarce…

Poate că-i doar vreme sau eu sunt nedormit.
Dar soarele-i departe și luna n-a mai venit….
Nopți ursuze cu vise amare și coșmaruri morbide.
Și-n jur persită toamna cu iz de melancolie.
Mă fac să scriu pe nimbul îngerilor păzitori.

Aripi domoale mă încălezesc în ploi reci de toamnă.
Mâinile tale catifelate sau transformat în crengi.
Nu vrei să mă mai vezi nu vrei să mă-nțelegi
Că sunt poet și din dragoste trăiesc…..
Dar tu vrei să mă ucizi.

Nici pomeneală….

Am tot așteptat să vii, de cu zi și până seara….asteptare_blog
Dar luminile sau stins rând pe rând și-acum și zarea.
Au ars lămpile din parc, ce le-aprindeam cu iubirea
Sau stins stelele din cer, ce le atingeam cu inima…

Au trecut câteva ore, și eu parcă aștept în gol….
Am în suflet o nălucă ce-mi scutură sufletul trist.
C-atrecut atâta vreme și lumini nu sau aprins….
Poate că sunt eu de vină, că n-am așteptat prea mult
Sau poate erai tu departe și-ai uitat că te aștept.

Acum pașii tăi răsună-n gol….
Sunt mai dezorinentați ca mine.
Spațiul ăsta profan pe unde merg, mă descompune metaforic.
Că-n frunzele ce cad, văd chipul tău.
Sunt conștient că ăsta e sfârșitul, nici pomeneală de-nceput.