Privesc pe geam, vremea urâtă a venit iar
Acum se aşterne peste tot
Păsările împachetează şi pleacă spre alt loc
Unde soarele este în voia lui şi nu cere voie nimănui
Să răsară şi să încălzească lacrimile reci
Eu degeaba stau şi privesc în zare căci inima rău mă doare
Nu pot împacheta şi plec odată cu ele, cu păsărelele
Păsările mici…pline de sclipici
Ca licuricii se sting în depărtare şi lacrimile ce curg îmi sunt tot mai amare
Pătura albă se’ntinde peste noi
Din laşi soldaţi acum suntem nişte eroi ale zilelor cu ploi
Dimeneţile reci vor fi’ntradevăr, fără s-aud al lor cântec de zori
ce-mi aducea zâmbetul de atâtea ori…
În ploaia de fulgi mici de nea,
aş vrea acum sa fiu lângă ea şi să îi spun…
Primăvară, tu acum unde te duci? Pe ce meleaguri o apuci?
Vin şi eu după tine, dar nu mai sunt încălţat în papuci…
Pentru ultima data în acest an, să îţi sărut buzele dulci şi’ţi voi da drumul
Pe alte meleaguri să te duci, te voi aştepta şi la anul,
Poate cu o fată lângă, ce îmi va fi ea bravă stăpână ţinându’mă bine de mână.
Ce niciodată nu mă va mai lăsa să spun. Primăvară… vino şi ia’mă în braţe
Mi’a fost aşa de greu, cu inima’ngheţată în torace.