Neştiutor

Îmi pare rău că am dispărut în noapte
Şi că nu am aşteptat să îţi aud glasul
Că de ştiam că voi întâlni popasul
Crede-mă că nu plecam eu si cu pasul
Am să plec încă odată de lângă tine
Dar nu cu trupul ci cu a mea privire
Să mai văd odată păsările cum zboara usor
Graurii cum cântă şi vântul astă mă încântă
În palme-mi să odihnească părul tău galben de aur
Ochii tăi verzi precum iarba învelită de brumă dimineaţa
Tălpile tale cunosc fineţea prafului de stele
Că doar la tine la picioare ele sa se încline
Şi eu umil poet tânjesc spre înălţime
Adorm în dragi cuvinte in bratele tale fine…