Atâtea injurii în doar câteva cuvinte,
Mult prea multe sentimente oprite de puncte, puncte.
Prea multe tonalități înalte sub un singur glas,
Și atâta singurătate într-un singur trup.
Iar multe lacrimi în doar doi ochi de diferite culori.
Drumuri pietruite, sentimente risipite și vorbe de ocară,
Pași mărunți, scuipat pe asfalt de ciudă și iară înjurături.
Toate sub o singură formă, ciudată, defoartă numită trup.
Și toate ascunse după o singură minciună, a trecut….
Timpul nu așteaptă, trece dar se tot întoarce,
Văd ceasul cum aleargă într-o singură direcție…
Mă bucur să-l întorc când învârt de buton.
Dar știu în sinea mea că el trece și nu mai vine.
Ar trebuii să-mi pese?
Că timpul cică trece, dar asta fac și eu odată cu el,
Că-s poet, este ora zece pardon doișpe, scuze nu știu cât e ceasul,
Știu doar că-s de mult pe străzi, singur.
o9noapte 